Altă boacănă acum. Recentă, e drept. Se poate chiar să fie izvorul de inspiraţie al acestui pamflet. Asta nu pot să ştiu. Creierul uman este atât de complicat.
Dar să trec la subiect. Mă pune dracu’ şi mă las încântată de un oarecare site să trimit material pentru o antologie şi cu ce credeţi că mă aleg? Cu bani lipsă-n buzunar şi cu opt pagini într-o lucrare grandioasă, monumentală, de excepţie, superbă… şi superlativele pot continua, că dacă nici artiştii nu se pricep la asemenea înflorituri, d-apoi cine? Asta doar la vederea coperţii-reclamă pe nemuritorul (oare?) FB. Şi cum sunt circumspect, un cârcotaş, poftim, după cum vedeţi, mă întreb pe bună dreptate dacă şi conţinutul este la înălţimea coperţii atât de mult lăudate.
Mă frământă de câteva zile faptul că nu am cerut la timp şi părerea altui specialist în domeniu înainte de a comite mândreţe de ispravă. Nu am căscat bine ochii, am deschis larg punga? Am deschis! Mă rog… Să trecem peste situaţia asta hilară, dacă nu ar fi dramatică în ceea ce mă priveşte. Asta e!… Omul e supus greşelii sau, cum ziceau latinii, „Errare humanum est”.
Dar ai dracului mai suntem! Avem un pansament pentru orice rană, o vorbă de duh pentru orice situaţie jenantă. Ieşim cu fruntea sus din orice împrejurare mai mult sau mai puţin incomodă prin sintagme gata fabricate şi mergem înainte. Şi apoi, încotro am putea merge? Dar dacă stau şi mă gândesc, am putea foarte bine merge şi înapoi, fiind valabilă şi reciproca. În fond, totul relativ.
Ia’ să facem un exerciţiu de imaginaţie. Se poate întâmpla să ne îmbolnăvim brusc. Mai putem merge înainte? Categoric, nu!
Ne înfruptăm din toate din plin şi pe săturate, iar odată şi odată vine şi scadenţa. Nu sunt o puritană, departe de mine gândul, dar încerc să mănânc cât mai sănătos posibil şi să duc o viaţă cât mai echilibrată. Nu fac uz de abuz, ciugulesc câte puţin din toate. Asta pentru că de-a lungul timpului, am înţeles că cel mai sănătos este să mănânc puţin şi des şi să ştiţiţi că doctorii au perfectă dreptate când recomandă un asemenea stil de alimentaţie. Nu mai vorbesc de preceptul biblic: „Eşti ceea ce mănânci!” Şi e posibil ca oamenii din vechime, care trăiau cu sutele de ani, să fi ştiut acest lucru şi conform tradiţiei moştenite din generaţie în generaţie, să-l fi urmat întocmai. Noi însă, din păcate, nesocotimtradţia. Este mult mai uşor să apăsăm pe telecomandă şi să dăm fuga la supermarket pentru a cumpăra produsul poleit căruia i se face reclamă, decât să urmăm sfaturile bunicii.
Şi, desigur, invariabil şi aici deschidem foarte larg… punga. Oferta este atât de variată, poleiala ne ia ochii, aşa că picăm iar în păcat. Dar până când, Doamne iartă-mă, că odată şi odată tot ajungem la fundul sacului?
No comments!
Sursa foto: https:// google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
