Ce vina am ca m-am nascut atunci,
In epoca saltelelor de paie,
Cand ni-i dadeamlui Dumnezeu porunci,
Cand ne era destula o odaie,
A casei „coperita” cu sindrila,
CAre purta si numele de Sita,
Cand sufletele miroseau a mila
Si se iubeau ca strugurii din vita?
Ce vina am ca daca imi apar satul,
Satul acela vechi ca o poveste
Tocita si de-a lungul si de-a latul ,
Pe care „bunii” ne-ai lasat-o zestre?
Ce vina am sa m-am nascut devreme,
Undeisi are redacina raiul ,
Si unde lampa m-ajuta la teme,
Iar vantului nu-i ragusise graiul?
Ce vina am ca vin din vremea -n care,
Mersul pe jos nu isi scurtase pasul ,
Cand fluturii, cu vara in spinare
Nu masurau distanya cu compasul?
Ce vina am ca-am inceput zidirea,
Unde lumina naste stralumina
Vesnic indragostita de iubirea
Careia Dumnezeu i se inchina?
Eu m-am nascut cand inflorea bujorul,
In inima padurii, zicea mama,
Care de multa vreme si-a luat zborul
Lasandu-mi ochelarii si marama!
Domnul a hotarat! N_am nici o vina
La tot ce mi se-ntampla, iar tercutul
Imi face semn a-la scoate la lumina!
In lume , toate-ncep cu inceputul!
Constantin Mosor, 8 august










