Ieri, de la ora 17 00, de la Ateneul Român, Orchestra Filarmonică din Monte Carlo dirijată de Gianluigi Gelmatti a interpretat lucrări de Enescu, Bruck și Ravel. Solist a fost violonistul german David Garrett.
Primul opus din după-amiaza de 15 septembrie l-a avut ca solist pe binecunoscutul violonist David Garrett ce a interpretat cu o naturalețe și sensibilitate acest idilic opus enesciam- Balada pentru vioară și orchestră.
Cu un sunet mobil, de la primele sunete , impresionează vibrația unei melodii pline de cantabilitate.Paleta de culori muzicale a fost una extrem de versatilă.” Legendarul violonist „(BBC Magazine) a încântat publicul și în Concertul de Max Bruch în sol minor. Caracterul avântat al acestui concert romantic a fost exemplar redat.
Frumusețea și cantabilitatea cantilenelor cât și strălucitoarele pasaje de tehnică eclatantă au avut acea forță lăuntrică de a fermeca auditoiiul.Partea a I a a fost momentul central al acestui concert, în care vioara solistă a etalat o pagină atît de expăresivî din repertoriul violonistic romantic, atât de cunoscută. Antologică mi s-a părut și cea de-a treia parte- Allegro energico.
Colaborarea artistică cu maestrul dirijor italian a stat sub semnul perfecțiunii. O adevărată demonstrație de violonistică pură, în cel mai adevărat stil.
Ca bis , cu acea binevoitoare stare a oferit publicului Sarabanda în si minor, din Partita întâi a lui Johann Sebastian Bach.
Ovațiile și aplauzele prelungite l-au determinat să ofere un al doilea bis, cu acea naturalețe și lejeritate caracteristică oferind Carnavalul la Veneția de Niccolo Paganini, cu acompaniament orchestral.
După o binemeritată pauză, orchestra simfonică din Monte Carlo, a oferit trei luicrări de referință din creația lui Maurice Ravel- Alborada del gracioso,Pavana pentru o infantă defunctă și Bolero ul.
Prima a ilustrat un tablou sonor plin de ritmuri, ed armoni și orchestrații specifice Peninsulei Iberice. Această dificilă piesă orchestrală a cunoscut o variantă interpretativă reușită din partea acestor minunați muzicieni, conduși admirabili de dirijorul italian.
Pavana a avut acel aer ceremonizl, sensibilă ți copleșitoare din punct de vedere al emoșiei, al tristeții.Plină de noblețe,muzica izvorăste din acel caracter al temei principale expus cu precădere de instrumentele de suflat din lemn.
Bolero-ul a fost legată fără pauză și fără a fi etalat , din primele secunde de către toba mică, ci de flautul , clarinetul, corn englezul, fagotul,oboiul, piculina, trompeta, trombonul etc .Acompaniat la început discret, aceste solo uri au crescut ăn dozaj, ăn intensitate ajungînd la final aproape de paroxism.Această creștele graduală a fost posibilă prin repetarea obsesivă a celor trei fraze în timbre și intensități mereu cumulate de la ppp la ff ce au fost magistral redate de către toți membrii Orchestrei Simfonice din Monte Carlo.
Mulțimea de ovații și aplauze i-au determinat să ofere două bisuri- Schubbert- Partea a II a din Simfonia a III-a și uvertula Wilehm Tellde Gioachinno Rossini.
Sursa foto Gabriel Dumitru Fulea, foto reporter oficial al ziarului Criteriul Naţional
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment