În cartea sa din 1899 intitulată ”Teoria clasei pentru petrecerea timpului liber’‘, economistul și sociologul Thorstein Veblen scria că „abținere vizibilă de la muncă … devine marca convențională de realizare a materialui superioare.” Cu alte cuvinte, cel mai bogat devine, cel mai puțin pasionat de a munci,cu atât mai mult cu cât probabilitate este mai mare de a încerca să-și arate timpul liber suficient oricui.
Pentru o vreme, teoria lui Veblen a rezistat cu câteva excepții. Dar în prezent nu mai este de actualitate.
În S.U.A., se poate face acum o presupunere bună cu privire la modul în care cineva bogat se bazează pe orele lungi petrecute la locul de muncă. Cei mai sănătoși oameni din America muncesc în medie, mai mult decât cei mai săraci. Cu acest stil de viață dependent de muncă, deși vine mai greu de acceptat datorat rutinei fiecăruia, oamenii sunt ocupați să aibă mereu activitate.
De multe ori, în momente de introspecție deseori ne-am întrebat care ar fi rostul nostru pe această lume. Mulți opinează că este acela de a ne aminti cine suntem şi a ne crea ocupații , a ne șlefui talentele, a ne cultiva pasiunile etc. Însă, am ajuns să reacţionăm asemenea unor roboţi, folosind tipare impuse de mentalul social- trebuie să terminăm o şcoală, să avem un job, să ne construim o carieră, să ne cumpărăm o casă şi o maşină. Iar pentru a ne îndeplini toate acestea şi a intra şi noi în pas cu lumea, a ne demonstra că şi noi putem ce poate lumea, am devenit mai răi, vicleni şi capabili de aproape orice pentru a obţine ceea ce încă ne lipseşte.
Silvia Bellezza profesor de marketing la Columbia Business School a identificat faptul că americanii sunt conștienți de toate cele amintite în paragraful de mai sus. Cadrul didactic american Silvia Bellezza este autorul unui material publicat recent în Journal of Consumer Research dimpreună cu Georgetown Neeru Paharia și Anat Keinan de la Universitatea Harvard cu privire la evidențierea unui simbol al statutului neobișnuit: părerea de a fi ocupat.
Această se poate traduce prin felul fiecăruia de a se simți conectat într-o anumită activitate, neținând cont de starea de bine și este „determinată de percepția pe care o persoană ocupată posedă caracteristicile dorite de capitalul uman (competențe, ambiție) și sunt rare și în cererea de pe piața muncii.”
Într- o inversare curioasă, obiectele aspiraționale nu sunt bunuri-dar sunt unele în care predomină luxul, așa cum un ceas frumos sau o mașină sunt produse în masă și la scară mai largă decât au fost folosite pentru a fi. Însă, numai cei cu adevărat muncitori, care prin felul lor mai mult sau mai puțin lăudăros de a expune totul despre modul de cât de ocupați ar fi, pot semnala abilitățile care pot fi puse în valoare pe piața forței de muncă.
În timp ce majoritatea specialiștilor se focusează pe consumul ostentativ sau ca de obicei pe modul în care oamenii cheltuiesc banii pe produse care sunt mediatizate ca atare, această lucrare comună a acestor doi intelectuali investighează consumul ostentativ în raport cu timpul. Autorii sustin că un stil de viață ocupat și suprasolicitat a devenit un simbol al statutului aspirațional, mai degrabă decât un stil de viață pe îndelete.
O serie de studii recente arată clar cum consecințele pozitive ale statutului sunt ca un răspuns la business-urile și lipsa de petrecere a timpului liber . Totodată se accentuează ideea conform căreia percepția pe care o persoană ocupată o posedă e dorită de competențe și de ambiție , chiar dacă sunt insuficiente și în cererea de pe piața muncii . Aceste cercetări descoperă un mod alternativ de consum ostentativ, care funcționează prin deplasarea accentului de pe această prețiozitate cât și a deficitul de bunuri către un alt fel de ”prețiozitate” generat de numărul redus de indivizi . Mai mult decât atât, autorii examinează valorile culturale (mobilitatea socială percepută) și diferențele între culturi (America de Nord vs Europa) pentru a demonstra moderatorilor și condițiile limită ale asociațiilor derivate din semnalele produse de orice fel de bussines.
Fără a concluziona sau a desprinde judecăți de valoare, probabilș că unul dintre cele mai importante lucruri se leagă de momentul în care s-a ajuns până în acest punct să se realizeze acest proces, aproape inconştient, mergând după cercetări și nicidecum după vreun tipar bine stabilit.Aș îndrăzni să afirm că am putea argumenta că fiecare alegere pe care o facem e aceea de a interpreta semnificațiile acestui studiu. Atâta vreme cât vom trăi într-un context social, orice putem face ca să fie interpretat și fiecare acțiune are o anumită valoare intrinsecă.
Sursa documentare https://www8.gsb.columbia.edu
Sursa foto Columbia Business School – Columbia University, www.123rf.com
Sinteză articol realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național












