Bucuriile sufletului sunt prilejuri deosebite și totodată destul de rare.Dar, atunci când ele se produc posedă acea forță de a fi resimțite pe de-a-ntregul, mistic dar și ființial.
Poate că,mai nimic nu pare întâmplător.Așa mi-am zis și după ce am fost conrctat la un adevărat izvor de sfințenie și liniște.Iar,cu siguranță de aceea, când popasurile duhovnicești și venirea și luarea în contact cu sfințiii-„adevărații casnici și prieteni si Lui Dumnezeu” sunt și rămân adânc întipărite în caseta sufletului.
Fiecare dintre noi avem acea doză de echilibru, de care , cu ajutorul sfinților ne putem identifica și regăsi în această societate ce,se pare că nu mai are uneori discernământ sau control…
Fie ca ne clatinam în credință sau, mai adesea, în nadejde de-a lungul vieții, cu ajutorul Sfinţilor vom putea trece peste grele ispite si încercări,adesea înadins prilejuite pentru a ne testa.
Pe acest drum greu al Crucii, al jertfei de fiecare zi, se întâmplă să avem fiecare nevoie, asemenea “Geamănului” nostru-ca Sfântul Apostolul Toma, de o nouă încredințare și chiar de noi mărturii vii că Dumnezeu este viu, iubitor și îndelung rabdator și lucrător.
Asemenea ocazii, asemenea mărturii dar și senzații lăuntrice am avut parte atunci când am vizitat binecuvântatele locuri de la Nea Makri-mai precis locurile de care se leagă viața și existența mucenicească a Sfântului Efrem cel Nou. Recunosc deschis că această întâlnire cu Sfântul a avut darul si harul de a-mi iriga sufletul uscat și tulburat, care mi-a oferit posibilitatea să-mi împrospăteze cu un suflu nou credința.
Bucuria întâlnirii – fie si mijlocită prin recomandarea unei cunoștințe,unui suflet ales aflat la mii de kilometri distanță– cu un sfânt prin care Dumnezeu a lucrat și lucrează în chip minunat facerile sale de bine este una ce nu se poate uita și nu se poate confunda, Pot afirma cu mâna pe inimă că pentru mine a fost o revelaţie, un fel de cale a inimii insetate de a-L avea o dată în plus mai aproape pe Mântuitorul Hristos, chiar de a pune degetul pe urmele rănilor Sale si de a-I simți prezența, spre înnoirea și alungarea oricăror incertitudini.
M-am bucurat de pelerinajul și închinarea în Duh și în Adevăr la un Sfânt grec care a devenit mai cunoscut (și la noi) în ultimii ani, cu toate ca a trăit acum aproape șase sute de ani – Sfântul Mucenic Efrem cel Nou.
Recunosc că nu am știut nimic, cu toate că,în urmă cu ceva timp editurile Sophia si Cartea Ortodoxa traduceau din limba franceza si tipareau un volum cu totul deosebit, bogat ilustrat, care avea să se epuizeze destul de repede, cu titlul: “Viața, aratările, minunile, acatistul și paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, grabnicul ajutător și marele făcător de minuni“.
Sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Efrem se găsesc la mânăstirea Buneivestiri din Néa-Makri (Attica, Grecia) si sunt izvorâtoare de bună mireasmă și de multe tămăduiri.
“Pe unii i-a vindecat de boli incurabile, altora le-a întărit credința zăbavnică, pe alții i-a izbăvit din primejdii ori din foc și pe mulți deznădăjduiți i-a mângâiat, arătându-le ce chinuri a răbdat el însuși pentru dragostea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos“ (Acatistul Sfântului)
Pe final, înalț o rugăciune, cu speranța că aceste rânduri și impresii au avut darul de a creiona, atât cât se poate simți și înțelege întâlnirea mea tainică cu acest Sfânt.
Sfinte Părinte și Mare Mucenice Efrem, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu pentru tămăduirea sufletelor și a trupurilor noastre.
Sursa foto: Arhiva personală
Prof.Dr.Daniel Mihai.CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național
