Refluxul gastro-esofagian este un fenomen fiziologic şi constă în refluarea conţinutului gastric sau duodenal acid sau alcalin în esofag. Boala de reflux gastro-esofagian include totalitatea simptomelor şi/sau a modificărilor endoscopice produse de refluarea conţinutului gastric/gastro-duodenal în esofag. Prevalenţa bolii de reflux gastro-esofagian este greu de apreciat deoarece criteriile de diagnostic sunt imprecise, iar simptomatologia este variabilă. Totuşi se poate aprecia că este cea mai frecventă afecţiune a tractului digestiv superior, 7% din populaţie în SUA reclamă pirozis zilnic, 14% săptămânal iar 36% relatează pirozis mai des decât odată pe lună. Un procent mare dintre gravide (48% – 79%) prezintă pirozis!
Impactul asupra calităţii vieţii este important, peste 90% din pacienţi afirmând că simptomele cauzate de refluxul gastro-esofagian acid le afectează activităţile zilnice prin: restricţiile în dietă, afectarea somnului, concentrarea la locul de muncă, anxietate, cancerofobie, aspectul financiar (costul medicaţiei).
Care sunt cauzele bolii de reflux gastro-esofagian?
Cauza cea mai frecventă a bolii de reflux gastro-esofagian este hernia hiatală prin alunecare, dar orice creştere în presiunea intra-abdominală poate provoca refluxul gastro-esofagian (tusea, corsetul şi centura prea strânse, tumorile abdominale gigante, ascita voluminoasă). Boala de reflux gastro-esofagian apare după vagotomie, gastrectomie, intervenţii chirurgicale în regiunea eso-gastrică, în sclerodermie şi neuropatie autonomă diabetică. Refluxul gastro-esofagian este frecvent în sarcină, dar poate fi indus şi de alţi numeroşi factori ca fumatul, alcoolul, obezitatea, întârzierea evacuării gastrice, unele medicamente (anticolinergice neselective, xantine, nitriţi etc), sclerozarea varicelor esofagiene etc.
Sursa foto: stock.adobe.com
Care sunt simptomele bolii de reflux gastro-esofagian?
Tablou clinic din boala de reflux gastro-esofagian cuprinde:
- a) simptome tipice: pirozisul, regurgitaţiile acide, odinofagie;
- b) simptome atipice: durerea retrosternală, simptomele respiratorii (tuse, dispnee nocturnă, crize de astm), simptomele din sfera ORL (laringită, disfonie, parestezii faringiene);
- c) simptome de alarmă legate de posibile alte afecţiuni ce mimează o boală de reflux gastro-esofagian şi care impun investigaţii suplimentare (cu precădere endoscopie digestivă superioară) de la început. Aceste sunt următoarele: anemie, pierdere ponderală în greutate, disfagie, hemoragie digestivă superioară.
Investigații paraclinice pentru boala de reflux gastro-esofagian
Explorările paraclinice nu sunt utilizate de primă intenţie la pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian, diagnosticul putând fi stabilit cel mai adesea doar după anamneză şi examen clinic.
Nu există un test diagnostic ideal pentru boala de reflux gastro-esofagian. În condiţiile unei simptomatologii tipice cu pirozis şi regurgitaţii care este specifică, nu însă şi sensibilă, pentru diagnosticul de boală de reflux gastro-esofagian şi când nu există semne de alarmă (disfagie, scădere ponderală, durere toracică, anemie etc.) se consideră rezonabil să se indice un test terapeutic empiric cu inhibitor de pompă de protoni (Omeprazol, Pantoprazol, Esomeprazol). Dacă nu există răspuns terapeutic sau există semne de alarmă se recomandă explorări suplimentare, precum:
- endoscopia digestivă superioară;
- tranzitul baritat;
- pH-metria şi manometria esofagiană.
Care sunt complicaţiile bolii de reflux gastro-esofagian?
- esofagita de reflux (esofagita peptică – diagnosticul de stabileşte endoscopic);
- stenoza esofagiană benignă (peptică) (simptomul dominant este disfagia progresivă, iar diagnosticul este stabilit radiologic şi endoscopic);
- esofagul Barrett;
- ulcerul esofagian (simptomul principal este durerea retrosternală cu iradiere dorsală, diagnosticul fiind stabilit radiologic şi endoscopic);
- hemoragia digestivă superioară (hematemeză sau/şi melenă, endoscopia în urgenţă este investigaţia esenţială pentru precizarea diagnosticului).
Care este evoluția bolii de reflux gastro-esofagian?
Evoluţia bolii de reflux gastro-esofagian este în general benignă, dar simptomele recidivează adesea şi cei mai mulţi bolnavi necesită tratament de întreţinere pentru o lungă perioadă de timp. Cazurile complicate sunt urmarea stilului de alimentaţie occidental (băuturi carbogazoase, mâncăruri grase, condimentate). Prognosticul rămâne în anasamblu bun, mortalitatea bolii de reflux gastro-esofagian raportată direct fiind foarte scăzută.
Care este tratamentul în boala de reflux gastro-esofagian?
Obiectivele tratamentului sunt:
- dispariţia (ameliorarea) simptomatologiei;
- vindecarea (ameliorarea) leziunilor morfologice;
- prevenirea complicaţiilor;
- prevenirea recurenţelor bolii;
- prevenirea intervenţiilor chirurgicale.
Măsurile igieno-dietetice sunt adeseori eficiente şi uneori suficiente dacă sunt aplicate cu consecvenţă. Restricţiile alimentare sunt de ordin cantitativ, recomandându-se evitarea meselor abundente, dar şi calitativ fiind indicată excluderea alimentelor care scad presiunea în sfincterul esofagian inferior (de exemplu, grăsimi, cafea, ciocolată, alcool) precum şi evitarea alimentelor iritante (condimente iuţi, alimente fierbinţi, substanţe mentolate) sau care care cresc secreţia gastrică acidă (băuturi carbogazoase, suc de portocale, vin alb). Alte măsuri de ordin general cuprind:
- oprirea fumatului;
- scăderea ponderală la pacienţii cu obezitate;
- evitarea clinostatismului imediat postprandial;
- evitarea medicamentelor care scad presiunea sfincterului esofagian inferior cum sunt blocanţii de canale de calciu (Nifedipin, Verapamil), nitraţii (Nitromint), xantinele (Miofilin, Teotard).
Tratamentul medicamentos dispune de mai multe opţiuni terapeutice care pot fi utilizate ca monoterapie sau în asociere:
- antisecretoriile – inhibitorii pompei de protoni, blocanţii receptorilor H2 (Ranitidină, Famotidină, Nizatidină);
- prokineticele (Metoclopramid, Domperidon);
- antiacidele (Maalox, Dicarbocalm, Rennie, Gaviscon, Nicolen);
- protectoare ale mucoasei esofagiene (Gastrofait, Sucralan).
Tratamentul endoscopic se adresează în special cazurilor complicate. Hemoragia digestivă superioară poate fi combătută prin injectarea cu Adrenalină, fotocoagulare cu Argon sau aplicarea de clipuri metalice. Tratamentul endoscopic cu viză patogenică al bolii de reflux gastro-esofagian este reprezentat de fundoplicatura endoscopică cu rol în împiedicarea refluxului propriu-zis.
Tratamentul chirurgical este foarte rar necesar, numai în cazurile rezistente la terapia medicamentoasă sau în cazurile complicate la care tratamentul endoscopic a avut eşec.
