Guvernare în Urgenţă
România a devenit un spital de urgenţă. Cel puţin aşa arată actul de guvernare din ultimii 11 ani, de la criza economică din 2009 încoace.
Din unitatea de primiri urgenţe aflată în Palatul Victoria au ieşit tot felul de năzbâtii normative care au inversat cursul dezvoltării mediului de afaceri, pe cel al economiei şi care au zdruncinat sistemul judiciar, statul de drept şi democraţia.
S-au împlinit trei ani de la adoptarea de către guvernul Grindeanu a celebrei OUG 13, prin care era dezincriminat abuzul în serviciu, act normativ iniţiat de Florin “Altă Întrebare” Iordache. Individ care încă mai poate fi zărit pe culoarele Parlamentului şi la şedinţele comisiei juridice a Camerei Deputaţilor unde încearcă să impună alte năzbâtii juridice.
Au trecut trei ani, în care numărul ordonanţelor de urgenţă emise de Guvern a crescut, Şi, ca şi cum nu ar fi fost suficientă înmulţirea OUG-urilor, noul Cabinet Orban a înţeles să abuzeze în actul de guvernare de o instituţie constituţională: asumarea răspunderii în faţa Parlamentului. Tot pentru situaţii imperative, fireşte.
În cele aproape patru luni de când s-a instalat în Palatul Victoria, guvernul Orban a condus ţara numai prin ordonanţe de urgenţă şi asumări de răspundere.
Curios este că, până acum, pentru membrii Executivului şi pentru noua ocupantă a funcţiei de ministru al Muncii, Violeta Alexandru, nu constituie o necesitate eliminarea rapidă a ajutoarelor sociale. Deşi, conform Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, ţara noastră se confruntă cu un deficit al forţei de muncă de un milion de persoane.
Adică firmele nu găsesc un milion de oameni care să le ajute să îşi desfăşoare activitatea economică. Cu toate acestea, persoane apte de muncă primesc ajutor social. Şi, pentru că decidenţii politici de la Palatul Victoria nu consideră eliminarea acestor ajutoare drept o urgenţă, firmele apelează la muncitorii de peste hotare. Care nici ei nu sunt scutiţi de probleme odată ajunşi în ţara noastră.
Cea mai recentă problemă a fost consemnată în comuna harghiteană Ditrău, unde, conform datelor de pe site-ul primăriei, nu există niciun beneficiar de ajutor social. Dar nici oameni care să lucreze în brutăria din localitate. Cetăţenii din comuna respectivă au nevoie de pâine, dar nu sunt dispuşi ca, fie pâinea cât de rea, să le-o facă altcineva… adică un străin. Pentru că aşa le-a zis papistaşul din sat şi pentru că ai noştri nu vor, nu pot sau preferă să încaseze ajutoare sociale în alte localităţi din ţară.
Totul a devenit o urgenţă pentru guvernările din România, indiferent că sunt de dreapta sau de stânga. Mai ales când vine vorba despre nevoia de venituri la bugetul de stat. Dar, şi în acest domeniu, urgenţa se aplică în funcţie de interesul politic.
De exemplu, în toată nebunia de ordonanţe şi asumări din ultima perioadă, deşi are semnale nefavorabile de la guvernatorul Băncii Naţionale a României şi de la Consiliul Fiscal, Cabinetul Orban nu consideră necesară prorogarea rapidă a majorării cu 40% a punctului de pensie, măsură ce ar trebui să intre în vigoare, conform legii, la 1 septembrie. Urgenţa respectivă nu poate fi pusă în aplicare în an electoral, când rişti să fii taxat la urne de cetăţenii cu drept de vot.
În aceste condiţii, înclin să dau dreptate Curţii Constituţionale care a taxat de curând una dintre asumările de răspundere, pe motiv de urgenţă, a guvernului Orban. Chiar dacă premierul a declarat, imediat după decizia Curţii, că măsura respinsă curat constituţional va fi reintrodusă prin ordonanţă de urgenţă.
De ce?
Pentru că avem o guvernare în care “medicii” şi-au pierdut capul şi taie orice apucă, iar precizia bisturiului este anulată de tremuratul mâinii ministrului de finanţe.
