Criteriul National

Cuvintele lui Hristos ” Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor, (Matei 19,14)  sunt mai mult decât un îndemn adresat nouă, celor care viețuim pe Pământ.

Mai mult decât atât, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: “De nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor” (Matei 18,3). Dar la această nevinovăţie şi curăţenie a pruncilor, sfinţii lui Dumnezeu prin mari lupte, osteneli şi chinuri, au ajuns Acolo unde ” nici întristare , nici suspin „!

Dintr-un alt punct de vedere, fără să deviez am impresia că aceasta reprezintă chiar o poruncă deoarece e cuprinsă atât condiția cât și recompensa atât de prețioasă a oricăruia care crede, simte și are țel acela de a se mântui. Mergând din aproape în aproape încep să înțeleg şi alte aspecte ce se evidențiază din aceste cuvinte de viață dătătoare.

Poate că unora dintre noi le este oarecum firesc , altora le vine greu iar alții nu prea au capacitatea de a absorbi acest îndemn, această formă smerită de a veni și de a ne sili să avem inima plină de simțire şi nevinovată, ca de copii.
Aici ar trebui să menționez și să observăm că  Mântuitorul nu a zis că numai a acestora este Împărăţia cerurilor, ci: “a unora ca aceştia”.
Adică toţi au această posibilitate, care prin darul lui Dumnezeu şi prin lucrarea faptelor bune ajung la măsura curăţeniei şi a nevinovăţiei pruncilor să dobândească Împărăţia Cerurilor. Această poruncă priveşte şi pe părinţii trupeşti deoarece au prima datorie faţă de copii să le dea viaţă, să-i lase să vină la viaţă, iar nu să-i uite, sau mai rău să-i omoare…

Aceste lucruri se desăvârșesc într-un mod minunat deoarece porunca încredințată de Creator de a ne crește copiii în credinţă şi în frică de Dumnezeu, în rugăciune şi în viaţă curată asigură în mare măsură pașaportul nostru către Cer!

În actuala stare de fapt a lucrurilor, de va face omenirea aşa, copiii vor creşte bine, vor purta în ei pe Hristos şi vor urma toată viaţa lui Hristos. În felul acesta vor împlini şi ei porunca Domnului: “Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

De aceea, toate scornelile, deviațiile și păcatele promovate cu atâta ardoare și imbecilitate de duhul lumii, de către potrivnici și aduse ca fiind ” normale” TREBUIESC COMBĂTUTE! Dar , despre acest subiect promit să dezvolt în alt context deoarece această reflecție se dorește a fi una luminoasă!
Mântuitorul nostru Iisus Hristos,  Însuşi izvorul nemărginit al dragostei, al curăţiei şi al nevinovăţiei, din dragostea Sa cea nemărginită iubeşte pe copii pentru nevinovăţia lor şi îi cheamă la Sine, ca să ne dea nouă pildă spre a urma cu fapta curăţenia, nevinovăţia şi nerăutatea pruncilor şi a copiilor curaţi. Prin cuvintele: “Lăsaţi copiii să vină la Mine” , Domnul Iisus Hristos ne arată că El iubeşte pe copii şi nevinovăţia lor şi cu pilda ne îndeamnă pe toţi să fim ca ei.

Permanent suntem asaltați de duhul lumii care prețuiește numai ceea ce li se pare că ar fi valabil. De aceea, industria creată de Sistem prin impunerea și serbarea zilelor speciale sunt doar un fel de simulacru, deoarece ca şi în cazul altor zile de acest fel, stabilite oficial, putem să le ignorăm sau putem să facem doar paradă de ele, ca să ne arătăm conformismul faţă de angajamente politice.

Poate că a sosit timpul să conștientizăm, atât cât putem rostul și înțelesul tainic ,într-un sens mai profund, cel pe care ni-l conferă credinţa în Dumnezeu, credinţă în lumina căreia copilul şi copilăria au o însemnătate cu totul aparte.
Copiii sunt darul cel mai de mare preţ pentru orice familie şi pentru orice societate din lumea aceasta: “Fericit omul care îşi va umple casa sa de copii, căci nu se va ruşina când va grăi cu duşmanii săi în poartă” (Ps. 126,5), spune Împăratul și Psalmistul David , iar Mântuitorul Însuşi ne îndeamnă să fim precum copiii şi ne asigură că unora ca acestora este Împărăţia cerurilor (Mt 18,3).
Și, de ce să nu ne bucurăm de acea stare inițială, de a cea lipsă a lor de răutate, de curăţia şi puritatea copiilor . Nu cumva sufletele  noastre tânjesc după asemenea lucruri? Nu cumva acestea sunt valorile pentru care Dumnezeu mai ţine lumea?

Ei sunt și vor rămâne nădejdea şi speranţa noastră de mai bine. De aceea, trebuie preţuiţi, îndrumaţi si totodată supravegheaţi, ca peste timp să-și aducă aminte si de noi…copii mai vârstnici!

Iar , dacă luăm în considerare aceste versete și ne considerăm și auto intitulăm că am fi credincioși, cu siguranță vom avea numai de câștigat în plan sufletesc, uman, moral !

Pasajul cu pricina ce mi-a trezit aceasta reflecție este următorul :

Dumnezeului nostru Slavă și Închinăciune, în vecii nesfârșiți!  Amin

Sursa foto www.crestinortodox.ro

Daniel Mihai, redactor șef al ziarului Criteriul Național