România a ajuns o țară a incompetenților sau mai bine spus țara lui „n-ai pe cineva, care la rândul lui să aibă pe altcineva, care să aibă pe altcineva” și tot așa…
Ne mirăm în fiecare zi că totul merge prost în țara noastră. Ne mirăm că spitalele sunt pline de bacterii, că larvele muștelor cresc în urechile pacienților, că la Ministerul Muncii nu mai sunt bani de pensii, că CNADNR nu a făcut niciun kilometru de autostradă anul trecut, că Educația merge prost, că în penitenciare ești torturat psihic și mori cu zile, că magistrații răspund la ordin politic, că judecătorii CCR sunt niște troglodiți sau mai bine spus au ditamai spatele politic, că în Cultură nu se mai investește nimic, că legile făcute de parlament sunt proaste și chiar proaste fiind nu are cine să le aplice corect, etc.
România este o țară ce suferă din cauza incompetenților ajunși în vârful ierarhiei.
Am văzut oameni competenți care au încercat să se angajeze în diferite companii, societăți sau în administrația publică locală, județeană sau centrală. Nu au avut loc sau mai bine zis intrare, deși dacă s-ar fi uitat cineva peste CV-ul lor ar fi văzut că oamenii respectivi sunt pregătiți în mai multe domenii față de alții și au și experiența necesară. Numai că oamenii pregătiți și cu experiență gândesc.

Gândesc cu capul lor și nu cu mintea altuia, filtrează orice ordin primit de la șef, analizează consecințele fiecărei fapte și abia apoi acționează. Astfel de oameni deranjează sau mai bine zis nu sunt priviți cu ochi buni de angajatorii români pentru că în orice moment ei pot crea disfuncționalități în firmă, companie sau administrație, atunci când observă că lucrurile nu sunt așa cum ar fi normal să fie. Iar șefii au nevoie de oameni obedienți total, cu ochelari de cal, care să nu comenteze și care să fie mulțumiți în orice condiții, pentru că primesc un salariu și au un loc de muncă.
Oamenii competenți nu sunt angajați în România decât dacă au noroc sau mai bine zis dacă beneficiază de sistem. Care sistem? P.C.R., adică pile, cunoștințe și relații.
În România nu contează că ești competent, că ai experiență, că ai o viziune largă asupra lucrurilor, că ești un om universal, dezvoltat intelectual pe mai multe paliere, cu o activitate vastă în mai multe domenii. Dacă nu ai pe cineva care să îți deschidă ușa pe care să intri, nu îți găsești de muncă.
Poți să trimiți cv-uri peste cv-uri, la sute de companii și firme, la administrațiile din toată țara. Nu ai pe cineva în interior, nu ai valoare, ești un NIMENI pentru ei, o frunză în drum bătută de vânt.

Să ne mai mirăm așadar că în România toate merg de-a-ndoaselea?
Sursa foto : http://google.ro
Redactia ziarului Criteriul Naţional mulțumește domnului Hristo Botev pentru excelentul material oferit în exclusivitate!
