Criteriul National

  Filarmonica George Enescu dirijată de Peter Ruzicka a interpretat lucrări de Enescu,Ruzicka și Bartok pentru un public destul de restrâns dar conservator în opțiunile și gusturile în materie de muzică nouă!

Concertul a avut acea marcă proprie de identificare a muzicii noi, dar și a dorit să apropie prin idei și imagini sonore publicul prezent în sala Atheneului bucureștean.

Simfonia a IV-a de George Enescu a fost recântată după mai bine de 18 ani de zile, prima audiție integrală având loc sub bagheta maestrului Cristian Mandeal.Cele trei părți ale simfoniei au un numitor comun, fiind legate între ele și alcătuiesc un tot unitar. În timp ce primele două părți se delimitează într-o sferă evocată pregnant de sentimentul de nostalgie, de reflecție, dde sfială, de izbucniri dramatice cât și de evocarea unui marș cu caracter funebru cu importante accente patetice, finalul este vădit contrastant.

Totul se schimbă , de-a dreptul radical. Magma sonoră se amplifică, în direcția unei rezolvări pozitive (puțin probabile). Luând în considerare parametrii enescieni, compozitorul Pacal Bentoiu a refăcut și reorchestrat, pe baza unor schițe rămase aceasta interesantă simfonie.

Luând în considerarție toate elementele de conținut cu valoare semantică din pîrțile precedente, discursul sonor capătă unitatee și soliditate, totul terminându-se într-un unison.

Lucrarea dirijorului acestui inedit concert- Peter Ruzicka- Clouds este din punctul meu de vedere o lucrare postmodernă, în care elemente definitorii se exemplifică într-o desfășurare a conținutului ce dă impresia de imponderabilitate, de elemente descriptive ale norilor.

Impresia de exotism sonor este amplificată de cvartetul de coarde solist ce, cu acel unitar caracter extatic propune publicului mișcarea fluentă a undelor sonore. Această onoare a revenit tânărului ansamblu românesc SolArtis.

Acestea dialoghează dar se și lovesc  de un veritabil și (ne)prietenos partener -orchestra ce are darul de a comenta și de a colora în tușe puternice tot acest conglomerat sonor.Alternarea disonanțelor cu momente quasi-consonante se realizează frecvent, în succesiune și creează o altă idee , aceea a înfruntării stării in inițiale de imponderabilitate.

Poemul simfonic Kossuth Sz 75a BB31 este o creație de tinerețe ce aparține compozitorului Bela Bartok. Premiera a avut loc în anul 1904, transformându-l peste noapte pe tânărul promițător de 22 de ani dintr-un aspirant ăntr-o certitudine, ăn viitoarea celebritate de mai târziu.

Povestea creării aceste muzici intens romantice pleacă de la audiția poemului lui R. Strauss Așa grăit-a Zarathustra. Impactul a fost unul deosebit dde marcant și astfel a grăbit compunerea într-un timp scurt al unui poem simfonic în carefigura centrală este Lajos Kossuth- un adevărat erou național al revoluției ungare de la 1848.

Succesul fulminant înregistrat de premierea lucrîrii s-a datorat ți acestor motive extra-muzicale. Lucrarea e alcătuită din zece episoade ce se desfășoară fără întrerupere ce definesc cadrul, figura impetuoasă și mai ales drama acestui om- o frescă în care substanța muzicală redă înfrângerea unor idealuri de a se scinda de imperiul Habsburgic al acestor naționaliști maghiari.

Versiunea interpretativă a Orchestrei Filarmonice George Enescu a întruchipat toată gama de senzații, de imagini sonore, tonale ce au această unică și valoroasă direcție de a întruchipa figura eroului național ce poartă numele acestui efervescent poem- un real motiv de mândrie națională pentru poporul maghiar.

Succesul acestui concert a fost garantat prin chemarea și rechemarea din culise a dirijorului acestui brand de țară- Filarmonica bucureșteană!