
În primele săptămâni ale pandemiei de COVID-19, companiile au fost forțate să-și mute operațiunile online pentru a-și proteja angajații de virus și a-și asigura continuitatea activităților. Chiar dacă opțiunea a dezvăluit adaptabilitatea extraordinară a tehnologiei moderne și reziliența și creativitatea echipelor de lucru, în același timp a adus la lumină provocări pe care puțini le anticipaseră: dificultatea angajaților de a-și găsi echilibrul dintre viața personală și profesională.
Cum săptămânile s-au transformat în luni, iar lunile în ani, ceea ce părea o soluție temporară a devenit pentru mulți o nouă normalitate. Munca de acasă a fost o măsură de siguranță, dar și o oportunitate de redefinire a relației dintre angajați și angajatori. Milioane de oameni au descoperit beneficii care păreau imposibile înainte: eliminarea navetei, o mai mare autonomie asupra programului zilnic și, în multe cazuri, o creștere a productivității.
Dar, ca orice tranziție au fost evidențiate și vulnerabilități – lipsa interacțiunilor sociale directe, izolarea emoțională, dificultatea de a delimita timpul de lucru de cel personal și disparitatea accesului la resurse tehnologice au scos în evidență complexitatea acestui model. Înainte de pandemie, ”lucrul de acasă” era un beneficiu acordat unui număr restrâns de angajați, în special celor din industrii tehnologice sau creative.
Dar ceea ce este cu adevărat remarcabil este cât de repede au fost adoptate aceste schimbări. În doar câteva luni, companii din toate colțurile lumii, de la corporații multinaționale până la afaceri mici, au implementat politici și infrastructuri digitale care altfel ar fi fost introduse în ani de zile.
Work from home: libertate și flexibilitate pentru angajați
Mulți angajați s-au bucurat că au eliminat naveta zilnică, care în marile orașe putea însemna ore pierdute în trafic sau în mijloacele de transport aglomerate. În loc să piardă timp prețios pe drum, aceștia au putut să se concentreze pe sarcini mai importante sau să-și dedice timpul liber activităților personale.
Totodată, angajații au descoperit că pot lucra mai eficient într-un mediu creat special pentru nevoile lor, cu scaune birou de la TopScaune pe placul lor, ba și mai mulți au putut să adopte un program de lucru mai flexibil, care să le permită să fie alături de familie sau să se ocupe de alte responsabilități.
De asemenea, munca de acasă a adus economii semnificative, nu doar de timp, ci și financiare. Costurile asociate cu naveta, prânzurile în oraș sau ținutele formale au scăzut considerabil, deci mai mulți bani în buzunarele angajaților.
Dar absența pentru mulți angajați, granița dintre viața personală și cea profesională a devenit tot mai difuză. Lucrul de acasă a însemnat, pentru unii, disponibilitate constantă: mesajele și e-mailurile de la șefi sau colegi au început să vină la orice oră, iar mulți s-au confruntat cu dificultăți în a pune limite clare. Lipsa unui ”ritual” de încheiere a zilei de lucru – cum ar fi plecarea fizică din birou – a contribuit la această problemă.
Revenirea la birou: un pas înapoi?
Pentru unii angajați, după ce s-au obișnuit cu confortul și libertatea lucrului de acasă, ideea de a reveni la un program fix și la naveta zilnică este descurajantă. Cu toate acestea, există și angajați care privesc întoarcerea la birou ca pe o oportunitate de a recâștiga structura și separarea necesară între muncă și viața personală.
Pentru angajatori, provocarea constă în găsirea unui echilibru care să satisfacă ambele tabere. Mulți au început să implementeze modele hibride, care combină zilele de lucru de acasă cu cele petrecute la birou.
Ce sunt dispuși angajații să accepte?
Unii sunt dispuși să accepte un program rigid de lucru la birou, dacă asta le oferă siguranța unui mediu de lucru clar delimitat de viața personală. Alții preferă flexibilitatea lucrului de acasă, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la interacțiunile sociale directe cu colegii.
Există și angajați care prioritizează stabilitatea financiară în fața oricăror alte beneficii. Aceștia sunt dispuși să accepte condițiile impuse de angajatori, inclusiv revenirea completă la birou, dacă asta le garantează păstrarea locului de muncă. În schimb, generația mai tânără, familiarizată cu libertatea oferită de tehnologie, pune un accent mai mare pe echilibrul între viața profesională și cea personală și este mai puțin dispusă să accepte compromisuri.
Un alt compromis important este legat de locație. Tot mai mulți angajați cer posibilitatea de a lucra la distanță din alte orașe sau chiar din alte țări. Angajatorii, în schimb, se confruntă cu provocări logistice și legislative, dar sunt tot mai dispuși să accepte aceste cerințe pentru a atrage și păstra talentele.