MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN 
(Cartea lui Daniel 5:26–28).
Care este sensul de mene mene tekel ufarsin? Care este sensul scrierii de mână pe perete?
A trecut un an de la tragedia din clubul bucureștean Colectiv. Mai mult ca sigur că acest nefericit eveniment care a curmat prea devreme 64 de destine nu poate fi uitat, nu poate fi trecut cu vederea. Timpul scurs de la această tragedie până în clipa de față nu a schimbat deloc datele problemei. Ba, mai mult. Unii au profitat de situație și au schimbat o guvernare cu o alta, iar poporul român a dat girul acelorași personaje politice și acelorași grupări care se fac vinovate de totala neimplicare și regresul țării, din absolut toate punctele de vedere.
Incendiul din clubul Colectiv din București a avut loc în noaptea de vineri 30 octombrie 2015, în incinta unui club situat în Sectorul 4 din București într-o fostă hală a fabricii Pionierul. Incendiul fatal s-a declanșat în timpul unui concert cu intrare libera al trupei Goodbye to Gravity,cu ocazia lansării unui nou album, numit „Mantras of War”,în jurul orei 22 și treizeci și două de minute.
Conform datelor oficiale existente ( deoarece ancheta și cercetările se află în continuare în desfășurare), focul a fost provocat de către artificiile folosite în timpul concertului, artificii care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic ușor inflamabil folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii. Flăcările s-au extins foarte repede în tot clubul provocând leziuni – în unele situații cauzatoare de moarte, prin combustie, asfixie, intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze, unui număr semnificativ dintre participanții la concert.Amploarea evenimentului a determinat Ministerul de Interne să instituie Planul roșu de intervenție, iar Guvernul României a decretat trei zile de doliu național.
Mai mult ca sigur că, până vom afla adevărul va mai trece multă vreme și automat chiar pedepsirea vinovaţilor rămâne doar o palidă alinare.
În sufletul celor care au pierdut pe cineva drag în incendiul din 30 octombrie, furia începe să ia locul durerii. Este și firesc, deoarece nimeni nu a fost pus sub acuzare pentru modul în care sistemul medical a gestionat criza. Oamenii, rudele celor trecuti la cele veșnice în cele mai atroce chinuri sunt convinşi că infecţiile intraspitaliceşti şi transferurile în străinătate refuzate sau întârziate au însemnat condamnări la moarte.
Totuşi, pentru a nu agita spiritele, oamenii Sistemului au încercat să găsească și țapi ispășitori, De exemplu, două dosare care vizează tragedia din 30 octombrie 2015 au fost trimise în judecată. Într-unul din ele este acuzat fostul primar Cristian Piopescu Piedone, iar în cel de-al doilea sunt cercetaţi patronii clubului şi artificierii. Este dosarul în cazul căruia avocaţii au cerut extindere şi cercetarea instituţiilor care ar fi greşit. Cel de-al treilea dosar, în care sunt cercetaţi pompierii care trebuiau să avizeze funcţionarea localului, a fost retrimis procurorilor anticorupţie pentru refacerea anchetei.
S-a schimbat oare România de atunci? Poate că da, poate că nu…
Dar un lucru este cert. Oamenii nu mai acceptă cu ușurință aroganța și obrăznicia clasei politice și nici nu mai vor compromisiuri. În rest, spitalele rămân insalubre, iar cei care la vremea respectivă au făcut de nevoie un pas înapoi au redevenit vocali. Cei care care au supraviețuit atunci focului încă îşi caută drumul. Pentru ei, din păcate de atunci nimic nu va mai fi la fel.
Cluburile și localurile din București și din țară, teatrele și alte instituții au stins lumina pentru o lună-două. Au fost patroni care și-au închis localurile anunțând reconfigurarea întru securitate a cluburilor. Pentru scurtă vreme. Acum, la un an, toată lumea are porțile deschise, în aceleași locuri, au mai apărut doar câteva extinctoare, dar multe dintre ele profită de prelungirea termenului până la care pot funcționa fără introducerea normelor de securitate împotriva incendiilor. O lege care a intrat în funcțiune după Colectiv permite funcționarea lor pe răspunderea patronilor și fără avizele ISU.
Dar, senzația de uitare și resemnare începe să prindă teren. 64 de morți și 147 de supraviețuitori mutilați ar fi trebuit să schimbe dacă nu o lume, măcar o țară. Destinele frânte ale atâtor familii ar fi trebuit să aibă un preț înmiit în viața noastră publică.
Pe final, chiar dacă e un element și e un subiect deranjant, dori să punctez câte ceva vis a vis de artificiile ce sunt materiale pirotehnice cu regim special . Chiar foarte special și doar firme autorizate pot folosi acest gen de distracție . Acestea NU se organizează în spații inchise . E de-a dreptul criminal și de neiertat ceea ce s-a petrecut acolo. Mai e cazul să vă readuc aminte să spun că cei scăpați cu viața au dat de uși ce erau închise?
Acum, a venit vremea să ne rugăm pebtru odihna sufletelor acelor tineri.Da, se impune și este singurul lucru de folos.Și,ca să nu ne mai lamentăm și să nu-i mai omorâm încă o dată cu indiferența şi uitarea noastră, o pomenire însoțită de o rugăciune și o lumânare aprinsă cântărește mai mult decât orice explicație sau anchetă.
Omenește, aceste lucruri sunt posibile, dar tergiversarea anchetei care lasă de dorit și ridică nenumărate semne de întrebare vis a vis de dreptatea care se cuvenea a fi realizată e un alt motiv care atârnă într-un imaginar taler al balanței…
Și ar fi cazul să ne rugăm și acum dar și în orice alt moment pentru odihna sufletelor celor trecuți la cele veșnice și să-L implorăm pe Dumnezeu să nu avem niciodată soarta aceasta…
Sursa foto Iasi Fun, Teo Trandafir
Prezentarea a fost realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național
