Criteriul National

Motto “Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. ” Burrhus Frederic Skinner

Am ajuns si la al XX-lea episod din acest ciclu  denumit sugestiv ” Sistemul ne educa…” si parca avem impresia ca lucrurile nu au stat pe loc de când, cu ajutorul dumneavoastra si demersul meu am urmărit o anume „radiografiere” a unei „noi” evolutii in acest domeniu extrem de vitregit. Insa un anume gust amar ma incearca atunci cand constat ca mai mereu suntem predispusi sa „luam de bune” toate stirile si toate jurnalele cu care  ne simtim „informati”, „conectati” dar mai mereu…încătuşaţi.

Oare chiar nu conteaza faptul ca observam tanara generatie care creste sub ochii noştri şi respiră aerul atat de otrăvitor al deziluziilor şi încremenirii noastre, de-a dreptul fara sens în acest ridicol si trist spectacol ce ne incapatanam sa-l consideram „ABSOLUTUL”?

Avem aproximativ aceeiasi atitudine ostila a invatatilor, a fariseilor si saducheilor din timpul activitatii mesianice a Mantuitorului nostru Iisus Hristos in ceea ce priveste tanara generatie si „consideratia inalta” fata de potentialul juvenil…

Singurul nostru capital ce e capabil să ne regenereze sau să ne reseteze, merge acum, în şcoli alcătuite după „linia directoare” a Sistemului extrem de păcătos in care se inregistreaza de mai bine de 25 de ani… cele mai mari pierderi posibile.

In calitatea mea de profesor consider ca una dintre cele mai de succes lecţii predate acum este starpirea flagelului enumit plictis. Si acum sa nu va incruntati sau sa va speriati ca am adus in discutie una dintre „tarele” acestui mecanism ce se cam macina si nu are leac!

Propun altceva, cu totul diferit! Ca experiment, numai dacă , prin absurd am avea posibilitatea de a construi un aparat de măsurat timpii morţi în şcoli, cred ca ne-am ingrozi! Oare ati avea o cat de mica idee despre câte minute se consumă  în angajare şi în creştere personală?

Probabil ca „stalpii” Sistemului ignora aceste aspecte, ba chiar ne dispretuiesc si considera ca noi, profesorii am avea responsabilitatea de a-i anima si insufleti, insa aproba regulamente ce dau drepturi doar elevilor…

Dar, despre aceste lucruri va promit ca o sa avem timp sa le „tratez” pe viitor, asa cum se cuvine!

Stimabililor, daca am avea un indicator al irosirii de inteligenţă,  cred ca ar fi cel puţin la fel de cutremurător ca sunetul cifrelor din programul naţional de şpagă ce tot incercati (fara succes) sa va bateti in piept cu pumnul ca l-ati avea „in limite acceptabile!”

Si, daca tot v-am atatat si zgandarit as vrea sa va aduc aminte si de alt aspect referitor la  potenţialul mental, emoţional şi energetic, perfect şi natural aliniat cu prezentul al copiilor! Da, majoritatea  sunt mai inteligenţi, se lovesc, de mici, cu viteză şi intensitate de concepte, fenomene şi realităţi cu mult mai complexe decât ni s-au desfăşurat nouă, în copilărie, au un cu totul alt ritm de înţelegere, intuiţii şi învăţare în salturi de tip holistic, sincronizând mai multe simţuri şi percepţii. Tot ei sunt generaţia care caută relevanţa lucrurilor şi bucurie în tot ce fac. Pentru că nu le plac (asa cum ati incercat si cu mine , fara succes) stereotipiile şi clişeele,nu se destabilizează şi renunţă uşor, mai ales dacă sunt forţaţi, nerelevant, într-o direcţie sau alta.

In concluzie, sunt dificili şi greu de înţeles de aici, din colţul adulţilor crescuţi în paradigma lui „trebuie” şi a fricilor de-a dreptul conformiste. Pentru ei nu mai poţi construi şcoli din obligaţie. Se vor angaja în învăţare, doar dacă găsesc acolo plăcere, sens şi încântare. Ei sunt cumva generaţia care ne arată nouă cât de mult ne-am amânat noi fericirea personală, în promisiuni de viitor, din ce în ce mai îndepărtate.

Sursa foto : definicion.mx