Clătitele sunt adaptate pentru fiecare țară în parte: pentru români, cele mai cunoscute sunt clătitele românești, cele franțuzești și americane. Cele din urmă sunt cunoscute în întreaga lume și sunt o vedetă în bucătăriile noastre de ani de zile, având astăzi chiar și o zi internațională dedicată lor.
Poeții Cratinus și Magnes menționează clătitele în operele lor încă din secolul 5 înainte de Hristos, însă specialiștii consideră că ele datează chiar de mai mult timp de atât, chiar în Epoca de Piatră; se consideră că străbunii noștri le făceau din făină făcută din papură și apă, gătite pe o piatră fierbinte. Fie că semănau mai mult cu clătitele americane sau cu cele europene, clătitele făcute de strămoșii noștri acum 30.000 erau la bază același lucru: un flat cake prăjit. Ani mai târziu, grecii și romanii savurau clătitele americane îndulcite cu miere, rețetă care s-a păstrat până astăzi.
Thomas Jefferson, care era iubitor de clătite americane, a trimis o rețetă acasă la Monticello – plantația sa – tocmai de la Casa Albă. „Panne-quaiques” ale lui Lemaire, un bucătar excepțional, erau mai degrabă ceea ce am numi crepes – făcute prin turnarea aluatului subțire într-o tigaie fierbinte. Clătitele moderne americane pe care le îndrăgim astăzi – pe vremea lui Jefferson cunoscute sub numele de griddlecakes – conțin în general un agent de dospire și sunt mai înalte și mai pufoase.
Sindromul pancake – de ce îndrăgim clătitele americane atât de mult
De la adaptabilitatea lor – clătitele americane pot fi făcute astfel încât să satisfacă toate gusturile: cu miere, sirop de arțar, ciocolată sau vanilie, fructe sau nuci – și până la ușurința cu care sunt realizate, clătitele americane sunt și astăzi un desert popular, iar pandemia le-a propulsat în preferințe: am stat mai mult acasă, deci am gătit mai mult. Și am experimentat mai mult – de la rețeta clasică și până la simplificarea procesului cu un instrument modern, precum Thermomix, clătitele americane sunt printre cele mai înregistrate căutări de pe Google în perioada pandemică.
Dulci sau sărate (cu șuncă sau brânză), clătitele americane sunt, în țara-mamă, savurate la micul-dejun, iar porția este formată din trei clătite. Americanii asociază clătitele cu șunca, baconul sau ouăle, combinații care sunt mai puțin populare la noi – în România, clătitele americane rămân un desert favorit atunci când sunt asociate cu mierea, ciocolata sau bananele.
Cum se prepară clătitele americane
Pancakes nu sunt doar obiectul unui desert gustos, ci și al unor rețete foarte versatile, care pot fi adaptate în funcție de preferințele fiecăruia. Când vorbim despre clatite americane reteta, e foarte greu să dăm greș: rețeta este mai simplă, iar ingredientele necesare sigur deja se regăsesc în frigiderul tău. Pentru clătite americane ai nevoie de:
- făină
- lapte
- ouă
- praf de copt
- bicarbonat
- zahăr
- zahăr vanilat.
Și ce facem cu ele? Amestecăm zahărul, făina, praful de copt și bicarbonatul, după care separăm albușurile de gălbenușuri. Secretul unor pancakes pufoase constă în timpul de amestecare al gălbenușurilor: ele trebuie mixate mult mai puțin față de albușuri; cele din urmă trebuie mixate foarte bine, poate chiar cu un robot de bucătărie precum Thermomix, ca să ne asigurăm că vor ieși cu adevărat pufoase. Peste gălbenușuri adăugăm uleiul și laptele, amestec pe care îl combinăm cu făina și restul ingredientelor.
La final adăugăm spuma obținută din albușuri și o încorporăm încet, de sus în jos, ca amestecul să rămână pufos. Aluatul dens pe care l-am obținut este gata pentru prăjit într-o tigaie unsă în prealabil cu puțin unt, iar clătita trebuie întoarsă atunci când apar pe ea primele bule de aer. Rezultatul? Pancakes pufoase, aurii și delicioase, care pot fi asezonate cu ciocolată, miere, fructe sau alte ingrediente.
Clătitele americane au o istorie lungă și cu adevărat surprinzătoare, iar viitorul lor se întrevede la fel – un desert ușor de preparat, dar savuros și consistent, pancakes au devenit dulcele favorit în pandemie nu doar pentru gustul lor, dar și pentru confortul psihic pe care ni-l oferă; asociem acest desert cu starea de bine, cu tihna, cu acel hygge danez de care avem nevoie vitală în această perioadă.
