Paradoxul lumii moderne în care avem pretenţia că vieţuim este acela că e asaltată de o mass-media ce popularizează eminamente evenimentul mărunt şi oamenii neînsemnaţi cărora printr-o repetare continuă le
Scheci a la nea Mărin Mă fraţâlor, vă spui una, da’ aci să rămâie, aci, că dacă află Veta, jar mănânc, auz’! Ce îmi veni mie aşa, pe toamnă, când
Alegeri… Campanie electorală… Nimic nou sub soare. Baloane de săpun pentru orbi şi surzi care pleacă urechea la tot ce se aude şi se vede şi nu încearcă să vadă
Altă boacănă acum. Recentă, e drept. Se poate chiar să fie izvorul de inspiraţie al acestui pamflet. Asta nu pot să ştiu. Creierul uman este atât de complicat. Dar să
Îţi fură ochii marfa din galantar, o marfă poleită pe dinafară, dar otrăvită pe dinăuntru? Nu caşti bine ochii, deschizi
S-ar putea să intru în război cu toată lumea sau cu un întreg sistem, dar atâta vreme cât dictează banul
Mălai cu amendă sau când te potriveşti fomeii (Scheci a la nea Mărin) Mă fraţâlor, staţ’ şi vă închinaţ’, căci
După ce ai aşteptat cu stoicism treizeci de ani luminiţa de la capătul tunelului, vine unu’, n-are importanţă cine, de-acolo
Cui prodest? De la bun început voi face precizarea că EDITORUL este un om onest, un om bine intenţionat care
Avalanşa de scriitori, a intelectualilor care din lipsă de ocupaţie îşi eliberează spiritul măcinat de frustrare, de nemulţumire, dacă










