Mă, fraţâlor, ascultaţ’ la mine-acilea, nu vă paie lucru de glumă ! Iauz’ ce păţâi cu Sucă al mio când cu aviara, de muriră puii, de… Nici una, nici doauă, zâce: Nea Mărine, om m-am făcut! Stai, mă, locului , zâc, da’ ce crez’, că fu al dreacu’ să m-asculte? Nţ! Cum zâsă, cum îl şi văzui cu pompa la spinare. Era arvunit, ştii. Şi începu dintâi cu găinile noastre, aşa, ca de izemplu, zâce. Mă, fi-ţ-ar izemplu-al dreacu’, cătai io să-l lămuresc, da’ crez’ c-avusăi cu cine? Nea! Răci gura de pomană. Puf-puf şi prinde orbu’, scoate-i ochiii! Cum zâsă, cum să şi dusă, de ne lăsă cu mâna la inimă, fără un chior de pui, auz’, de mâncăm şi-azi mortăciuni! Te pui cu omu’ dreacu’ dacă i să urcă lui la cap, că nu te pui, nu!?… Fu bun plecat, mă fraţâlor! Trimitea lu’ mumă-sa câte-un metru-doauă de ştambă din când în când, ca să ştim că n-a murit, cre’că! Al dreacu’ Sucă, s-ajunsă! Vez’ cum e omu’ nostu? Cum răsare o ţâră din bălegar, cum nu-i mai ajungi cu prăjina la nas! Mă, fi-ţi-ar căţaua a dreacu’, scutură, mă, treanţa din gunoiu’ tău!…
Da’ ştiţ’ cum e. Toate până într-o zî. Ca la freo trei luni aşa, ne pomenim cu el acas’. Slab, tras la faţă, leşinat, ce mai. Îu, Doamne ia-mă, se scherie Veta, muiere, de, ce păţâş’, Nică? Pe dreacu’, zâc, ce să păţască! Îl mai şi întrebi? Scherbe o găină şi fă-i o supă, nu vez’ că e mort de foame? Şi aşa şi făcu, da’ el nu scotea grai, nu… Las’ că vorbeşte el, zâc, o să spună şi ţâţa de-a supt-o. Lasă-l să-şi vină-n minţ’!…
De-aia vă zâc, mă fraţâlor, aveţ’ grijă să nu intraţ’ în belea, că Sucă îi pusă moţ! O dată-l lăsai mintea lui şi… Mă, stăi în banca ta, mă, da’ el nimic, parcă avu fermece. Şi Veta îi ţânu parte, de s-alese prau’… Auz’ la ea, să lăsăm băiatu’ să-şi facă un rost. Unde e rostu’ ăla, fă, că io ţî-l mănînc cu fulgi cu tot! Acu’, pe loc, ţî-l mănânc ! Dreacu’ i-o mai lăsa de-acu-ncolo de capu’ lor!
Ete-aşa cu aviara. Arsărăm noi mândreaţă de găini ca să facă bani oareşcine, că nu doar eu şi cu mata? Arsărăm. Sucă? O rotiţă într-un angrenaj. Dreacu-l mai bagă în samă. Trecu iufa, îi trecu şi lui forfonu’! Acu’ cântă din drâmbă, iar noi… fluierăm a pagubă! Olteni, de… Sămânţă de-a bună! Cum s-o lăsăm să piară? Nu să face dintr-atâta, vorba ăluia, am trecut noi pin altele şi mai şi, da’ despre asta o să vă vorbesc altădată.
Să fiţi iubiţi şi la bună vedere!
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
