Odata cu declanșarea alarmei am ajuns să ne fie mai mult frică decât am…intenționa sau am avea nevoie.Chestie discutabilă,după caz…Dar, situația este departe de a fi liniștită!
Cu toate acestea, omenirea nu se lasă cu una-cu două. Eh, nu putem afirma dacă am fi făcut progrese în construirea unei lumi deschise, tolerante și cooperante, dar nu ne putem baza pe faptul că această direcție e de la sine înțeleasă .
Situația conflictuală din Turcia este una specială și trebuie tratată constant și vigilent.
Instituțiile pe care le tot venerăm pentru a colabora trebuie să fie vii în mințile și inimile noastre și nu doar niște instrumente birocratice. Avem nevoie de o etică, de un spirit și de o cultură a unității și solidarității umane pentru a ține la distanță forțele întunecate ale trecutului – rasismul și naționalismul.
Cea mai mare parte a nebuniei generate în Turcia s-a bazat pe frică și interese proprii, pe calcule despre câți bani ar putea fi pierduți sau câștigați. Comunitatea e cumva dată la o parte.
Am uitat să fim sau să avem parte de echilibru, de acțiuni frumoase pentru a aduce dragostea și unitatea în ecuație.Numai ca de data aceasta eforturile nu au fost suficiente pentru o victorie.
A fost imperios nevoie de o întreagă regie nu numai de ceva ziare alarmiste și politicienii oportuniști.
Ca si in cazul UK, sa ne aducem aninte ca unii dintre „pucisti”au convins 6000 de militari să fie solidari.Totusi, nu se pot compara cu procentul de 51.9% din publicul britanic…gata-gata să dea vina pe UE pentru problemele lor.
De aceea nu trebuie să ne descurajăm – dintr-o perspectivă mai vastă, aceasta e doar o bătălie, iar forțele fricii și dezbinării sunt pe val: naționalismul care distruge Europa si alții din anturajul unora care doresc să fie veșnic dictatori .
Tabloul e unul frust și care pune în pericol progresele făcute de ultimele generații.Iar pe tema rasismului și unității ca și multe altele dintre problemele reale sunt tratate de mulți doar superficial.
Puciul din Turcia e cumva un fals apel la luptă pentru a avea vreo opinie.E departe de a fi numită ca fiind mișcarea noastră, o scânteie care reaprinde pasiunea unora de a apăra și reanima proiectele pentru pace și unitate ale umanității.
Aici,ar fi necesar de a ne aduce aminte pentru ce părinții și bunicii noștri s-au angajat ferm în urma unor experiențe dureroase in trecut…
Oare cine a susţinut în număr mare proiectul european și se opun la fel de hotărât lui Erdogan și altora de teapa lui?
Viitorul e unul care ar trebui să fie de partea noastră, dacă vom reuși să păstrăm aprinsă torța iubirii și unității suficient de mult timp pentru a o pasa noii generații.
Totusi, lupta continua din Turcia are un substrat religios deoarece moștenirea otomană are o bază,iar intrarea in vrie și pericolul radical al islamizarii poate escalada orice fel de scenariu sau putere de imaginație.
Alarma a fost declanșată. Toți sunt cu ochii ca pe o veritabilă bombă cu efect devastator și întârziat.
Rămâne de văzut cine anume o poate rezolva sau dezamorsa.
Sursa foto : http:// google.ro
Prof.Dr.Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta, redactor șef al ziarului Criteriul Național
