Divizia Specială “Umbre peste Carpați”

„Numele de “Umbre peste Carpați” a fost ales dupa un vers dintr-o poezie de Nichita Stănescu “Emoție de toamnă”: “A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”.

„În anul 1978, imediat după trădarea lui Mihai Pacepa, au fost puse la punct cele șase proiecte ultrasecrete ale spionajului românesc: unul dintre ele a fost Divizia Specială “Umbre peste Carpați”.
În cel mai mare secret șase ofițeri superiori din cadrul D.I.A (Armata Română), D.S.S (S.R.I), D.I.E (S.I.E), au fost convocați de Nicolae Ceaușescu într-o locație ultrasecretă din zona Sighișoara: “Suntem șapte persoane în această cameră și cine își dă drumul la gură plătește cu viața! Indiferent de nume sau funcție…”.
Nicolae Pleșiță a fost unul dintre cei aleși și fiecare dintre ei au primit ordin de la Ceaușescu: “Nu se copiază nimic, nu se arhivează nimic, totul este unic exemplar și mi se predă personal”.
Nicolae Pleșiță, având în vedere că era la vârful Securității, știa destul de bine cum se fac recrutările și atunci se hotărăște: “Vom recruta copii cu vârste cuprinse între 11 și 17, din medii cât mai sordide și familii destrămate, și îi vom pregăti după modelul GRU”. Erai pregătit de “Umbre” pentru o perioadă, plantat sub nasul Securității Române, și recrutat de ei: în felul acesta Nicolae Ceaușescu dorea sa obțină controlul total asupra aparatului informativ. Pleșiță, chiar dacă avea oamenii lui în Securitate, plănuia să pună mâna pe toate direcțiile D.S.S-ului cu ajutorul “Umbrelor”.

Model de pregatire GRU
„GRU – Glavnoe Razvedîvatel’noe Upravlenie (în limba rusă), în traducere „Directoratul principal de spionaj”, organizație de spionaj militar sovietică înființată în 1918.
GRU, avea cei cei mai buni dintre cei mai buni agenți, cei mai duri dintre cei mai duri, cei mai dezumanizați la nivel de servicii secrete mondiale. “Umbrele” lui Pleșiță au fost pregătite după metode absolut extreme, chiar și mai dure ca la GRU:

– puși să se masturbeze în fața unor imagini video extrem de violente: de la decapitări până la scene de război. În felul acesta se obținea efectul de “voluptate a crimei”. Când primeau ordin să elimine pe cineva, indiferent de numele sau funcția acestuia, mintea lor intra într-o stare de excitație atât de puternică că echivala cu un orgasm de zece ori mai puternic.

– duși într-o sală cum sunt cele de la morgă, urcați în pielea goală pe masa de ciment, stinsă lumina și lăsați acolo ore în șir. Pe podea era aruncată sticlă pisată ca să nu aibă tentația să coboare de pe masă. În felul acesta trebuiau să își controleze mintea în privința morții, la un moment dat se contopeau cu moartea atât de bine că nu le mai era frică de nimeni și nimic.

– curățați de orice sentiment uman, învățați să își controleze sentimentele până la anulare, făcuți în așa fel să doarmă în gunoie și să se hrănească cu resturi. Erau capabili să reziste în orice condiții!

– în clădirea GRU, la cel mai jos nivel, exista un crematoriu și promovarea înseamna un adevărat ritual al morții. În fata agentului era o bandă care mergea foarte incet către cuptorul cu temperaturi de peste 1.000 de grade. Pe această bandă se așezau sicriele. Agentul era dezbrăcat în pielea goală, urcat pe bandă și întrebat dacă dorește cu adevărat să fie avansat în cadrul GRU. După răspunsul afirmativ se montau niște senzori pe piept, în felul acesta vedeau cum îți bate inima și dacă îți controlezi emoțiile, după care erai întrebat anumite lucruri. Banda mergea foarte ușor către iezerul de foc și nimeni nu avea idee dacă se oprește la câțiva centimetri de gura cuptorului sau ești aruncat de viu în foc. Instructorii GRU stabileau cine moare și cine trăiește. Daca treceai testul GRU, agentul promovat mergea într-o cameră separată, era fotografiat si poza era pusă alături de fotografile altor ofițeri GRU. Ast6fel agentul era cel mai bun dintre cei mai buni!

– În interiorul Diviziei “Umbre”, din cadrul Securității, existau trei direcții și doar Pleșiță știa cu ce se ocupa fiecare. Metodele de secretizare erau atât de drastice că nici măcar nu aveau voie să comunice între ei în afara sediului. Fiecare primea un nume pentru interior, niciodată nu știau cine este comandantul în realitate și cine mimează rolul de comandant.

– În 2009, înainte să moară Pleșiță, SRI-ul îi căuta cu limba scoasă dosarele fără să aibă habar că doar o singură “umbră”, știută doar de el, avea acces nelimitat la toata baza informativă a Diviziei Speciale.

– În noiembrie 1989, 50 de “umbre”, nucleul dur, sunt anunțate de ce urmează în România și-n cel mai mare secret sunt plasați lângă granița de vest și nimeni nu știe prin ce metode au părăsit țara.

– Pleșiță a mimat schizofrenia până în ultima clipă a vieții și printre ultimile cuvinte au fost: “Trădătorilor li se vor arde limbile din gură…”.

Trădarea de țară se plătește și în curând…”

Concluzii
Securiștii există printre noi fiindcă poporul român uită repede și lașitatea printre români depășește 95%.