După ce ai aşteptat cu stoicism treizeci de ani luminiţa de la capătul tunelului, vine unu’, n-are importanţă cine, de-acolo de sus… Poftim? Ministru? Hai, dom’ne! Secretar de stat?… Să fim serioşi… Gata, nu mai ţine! Mă rog, persoană sus-pusă.
Ceea ce importă e că-ţi deschide ochii odată pentru totdeauna că eşti un fraier, bag’samă, că ai votat cu ăia şi că-i musai să votezi cu ăilalţi, cu ei adică. Şi te lămureşte că tunelu’ ăsta e demult în zig-zag, dacă nu chiar în spirală şi că de-aia nu se mai zăreşte, mă rog!
Vezi cum devine chestia? Schimbare, dom’ne ! O cotitură, ceva… Când vă spuneam eu, voi – nimic. Tot înainte, ca rusu’! Tot cu ăştia… Nu vedeaţi, n-auzeaţi, nu simţeaţi că mirosea a stătut. Dar ce spun eu? Duhnea de la o poştă hoitul. Frână în calea progresului cu orice preţ. Păi, să te întorci la composesorate, arendă şi concesionări pe 25, 50, 100 de ani mi se părea o aberaţie, da’ mi-am zis că dacă tot sunt în fruntea ţării, lasă-i, dom’ne, să-şi facă treaba! Să-i vedem ce pot, nu?!… Nu se făcea să le dăm cu piciorul dintrodată, să-i aruncăm ca pe-o măsea stricată. Nu se cuvenea. Da’ să ştii c-am făcut-o de oaie! N-am înţeles? Lupi în piei de oaie? Păi cum nu?! Sunt cu toţii mieluşei până ajung la ciolan, şi abia atunci scot colţii. Arată ce pot cu adevărat. Dau jos masca Dar om vedea ce-o ieşi. Vin alegerile-acuma şi le dăm cu tifla iar. Doar suntem maieştrii, nu?! La-nvârteli, voiam să zic. Păi, să ne sucescă ei minţile cu luminiţe, draci, laci, nu se face, nu!
Măi, şi când am încercat să-i spun nevestii că ăştia sunt nişte şarlatani, mi-a tăiat-o, ştii, aşa scurt, ’telectuală, de, cu “Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor…” Mama voastră ! Las’ că v-arătăm noi de ce suntem în stare! Vă duceţi dracu’ cu luminiţă, cu tunel cu tot! Românu’ e-al dracu’ dom’ne! Deştept foc, numai să vrea şi-o-ntoarce ca la Ploieşti. Important e să cadă-n picioare, ca pisica.
Problema însă e alta. Se pare că asta ni s-ar trage de la balcanism, boală cumplită. Ce-i drept, nu m-am documentat în această privinţă, dar când voi studia problema, fiţi siguri că voi scrie un articol special dedicat acesteia.
Scuze pentru digresiune. Rămăsesem la nevastă-mea. Cică ar fi auzit –o pe Titina, cumnată-mea din partea lu’ frate-meu ăl mic, de s-a mutat acu’ doi ani la Vâlcea, fiindcă zicea că la Breaza nu-i prieşte aeru’, că de la balcanism i s-ar trage, bla… bla… Balcanism pe dracu’ ! Mi ţi-am bunghit-o eu demult. Auzi, aeru’? Uite că-şi găsi naşul cu mine. Munca nu-i prieşte şi s-o spunem pe-a dreaptă, toţi dăm buzna la plăcinte şi la război înapoi. Aici e baiu’. C-are pământ mult şi acu’ se duce de cară grâu şi porumb şi-l duce la munte. Cât despre frate-meu ăsta, ce să zic? De când e proprietar, a dat-o pe băute-n draci şi bagă banii-n patronu’ care-a deschis bar la parteru’ blocului. Păi, la un coniac, la o cafea, o ţigară, un joc de cărţi, altfel trece timpu’?! Că de-acu-i proprietar cu patalama şi pe deasupra liberal.
Chiar, ăsta cu cine –o vota? Trebuie să aflu negreşit. E şi mai în temă cu unele probleme. Sondaje, auzi?! Stai într-o seară la cârciumă, imediat vei simţi dincotro bate vântul. Oricum, l-am citit demult. Sigur s-a băgat în politichie, da’ ce-am eu cu omu’? Doar e democraţie! Fiecare face ce vrea, nu-i?! E dreptul lui să-şi spargă capul. Da’ chiar, o fi ştiind ceva de ăştia cu luminiţa, că văd că de la o vreme nu se mai aude nimic. Să ştii că ăşteia coc ceva, iar noi le purtăm sâmbetele. Ptiu, drace! Bine că m-am luminat !(?) Ce? Luminiţa? Încă nu se vede, dar niciodată nu e prea târziu.
Românul e perseverent.
Sursa foto: https:// google.ro
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
