Potrivit Raportului privind Programul Naţional de Vaccinare, publicat ieri de Ministerul Sănătăţii, cinci direcţii de sănătate publică nu au reuşit să îşi îndeplinească misiunea legală, rata de vaccinare la nivel judeţean fiind, în aceste cazuri, sub 50%, un nivel extrem de redus comparativ cu obiectivul asumat.Este vorba despre judeţele Caraş Severin, Hunedoara, Neamţ, Prahova şi Ilfov.
Drept urmare, ministrul Sănătăţii- Florian Bodog-a propus schimbarea din funcţie a directorilor executivi şi a celor care ocupă funcţia de directori executivi adjuncţi sănătate publică ai direcţiilor de sănătate publică din aceste cinci judeţe, iar în cazul celorlalţi directori de direcţii de sănătate publică din ţară, s-a decis transmiterea unui avertisment scris.
Totodată, se precizează că principalele trei cauze ale nevaccinării au fost, în ordine, faptul că părinţii au fost chemaţi cu copiii la vaccinare, dar nu s-au prezentat, refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii, iar cea de-a treia cauză enumerată este faptul că nu a existat vaccin disponibil.
În ceea ce priveşte stadiul achiziţiilor de vaccinuri, Ministerul Sănătăţii precizează, în raportul înaintat premierului, că vaccinul hepatitic B pediatric, care trebuie administrat la 48-72 de ore de la naştere, are un necesar anual de 180 000 de doze, numărul copiilor nevaccinaţi la data de 30 iunie 2017 fiind de 27.682.
Peste 200.000 de copii, cu vârste între 9 luni și 9 ani, sunt nevaccinați împotriva rujeolei
Totalul copiilor care încă nu au fost vaccinați împotriva rujeolei, cu vârste cuprinse între 9 luni și 9 ani, este de 224.202.Dintre aceștia, sunt 30.706 copii cu vârste cuprinse între 9 și 11 luni. Dintre ei 25.026 sunt înscriși la un medic de familie, iar 5.680 nu sunt.
De asemenea, 194.496 de copii au vârste între 1 și 9 ani, iar dintre aceștia, 155.727 sunt înscriși la un medic de familie și 37.769 nu sunt.Ministerul Sănătății mai informează că pentru fiecare localitate identificată la risc au fost găsite locații pentru înființarea de centre de vaccinare, dar și personal medico-sanitar care să le deservească.
Referitor la vaccinul BCG, care se administrează la naştere, numărul copiilor nevaccinaţi până pe 30 iunie este de 12.156, iar în ceea ce priveşte vaccinul hexavalent, care se administrează în trei doze la vârsta de 2, 4 şi 11 luni, 87.330 de copii sunt restanţieri cu vaccinarea, cu una sau mai multe doze.
Premierul Mihai Tudose a afirmat că un parinte care refuză să îşi vaccineze copilul îi pune viaţa în pericol, arătând că există părinţi care sunt decăzuţi din drepturile părinteşti pentru fapte „mult mai puţin grave”.
„Din punctul meu de vedere, personal, vă spun că acel părinte care refuză vaccinarea şi pune în pericol, inconştient, viaţa copilului şi decide el asupra copilului, dacă copilul respectiv face sau nu poliomelită, face sau nu rujeolă, moare sau nu, eu cred că aici tot ceea ce înseamnă servicii sociale, Protecţia Copilului, iertaţi-mă, dar alţi părinţi sunt decăzuţi din drepturi pentru fapte mult mai puţin grave. Când un părinte îşi condamnă practic la moarte, iertaţi-mă, nu ştiu în ce măsură se mai poate vorbi despre drepturi părinteşti”, a mai spus Tudose.
Tudose a admis însă că este nevoie de soluţii „de bun-simţ”, dar în conformitate cu legea.
„Sunt soluţii care ţin de bun-simţ, dar care trebuie ţinut cont şi de tot ce înseamnă cadru legal. Şi o anchetă a celor de la Protecţia Copilului, de la asistenţă socială” a conchis Tudose.
Concluzii….sortite uitării
Medicii din Europa şi Statele Unite trăiesc o schimbare totală de paradigmă. E vorba de autoritatea medicului, automat atribuită de licenţa obţinută, ce nu mai este suficientă pentru a convinge populaţia să îşi schimbe sau să continue un anume comportament medical (vaccinarea, în cazul de faţă). Spre deosebire de colegii lor, în special cei americani, medicii români nu sunt conştienţi de această schimbare, amplificată în România şi de lipsa justificată de încredere a românilor într-un sistem medical foarte slab administrat.
Autorităţile medicale ar trebui să facă un efort de a renunţa la atitudinea autoritară, tradiţională din sistemul sanitar românesc şi să încurajeze comunicarea în cabinetul medical. În România,concepţia eronată se propagă, cum anume medicul de familie pierde bani dacă explică pacientului un subiect medical un sfert de oră în plus, dar câştigă bani dacă îşi completează minuţios activitatea birocratică. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu stimulează financiar comunicarea cu pacientul, dar recompensează introducerea de date birocratice sau prescriere de analize… din care pacientul nu pricepe nimic.
În vestul Uniunii Europene, este legiferat ca statul sau producătorul farmaceutic să compenseze foarte generos familiile acelor copii care au suferit efecte adverse în urma vaccinării. Acest mic detaliu este menit să creeze încredere, deoarece nicio companie farmaceutică, dacă nu ar fi sigură de frecvenţa foarte foarte redusă a efectelor adverse, nu ar accepta o astfel de prevedere legală. Dintr-un motiv foarte simplu- riscul falimentului.
De asemenea, in facultăţile de medicină din România nu există cursuri obligatorii prin care studenţii să fie învăţaţi cum să comunice cu pacienţii. Consider ca e o artă dificilă. Prestigioase instituţii precum Harvard şi nu numai, au programe de educaţie special dedicate acestui subiect. Deoarece principiul „nu se comentează pentru că aşa a spus medicul” nu mai este eficient în actuala stare de fapt a lucrurilor, specific epocii postmoderne.
Sursa foto : www.economica.net
Sinteza oferită de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor-șef al ziarului Criteriul Național
