Criteriul National

  Christian Thielemann alături de pianistul Zefim Bronfmann au revenit pe scena Sălii Palatului în cadrul unui concert de excepţie. Cei doi artişti sunt cunoştinţe vechi, împreună derulând un ambiţios proiect discografic cu integrala pe DVD a concertelor lui Beethoven.

Ansamblul german nu este la prima vizită în România, în ediţiile anterioare din 2011 şi 2013 fiind de asemenea invitaţi să susţină concerte.

De aceea acest organism viu este extrem de bine omogenizat şi s a apropiat  ca trăire şi ca ethos de spiritul enescian al Simfoniei pentru douăsprezece instrumente soliste. Cu precădere în momentele lente, elegiace ALE ACESTEI destul de cunoscute simfonii. Scoaterea în reliefa elementelor definitorii şi de sinteză ale acestui gen hibrid, unic în peisajul componistic al mijloculuin de secol al XX lea a constituit motivaţia principală al acestor artişti,De asemenea,în partea a doua a aceestui opus rubato urile cât şi mişcările giusto au fost superb sincronizate.

Palierul de semnificaţiişi de noi veleiăţi interpretative a fost de asemenea excelent exploatat de către aceşti 12membrii ai Capelei din Dresda ce au onorat aşa cum se cuvine prezenţa la această cea de a XXII a ediţie a Festivalului George Enescu.

Concertul numărul 3 ăn do minor al compozitorului Ludwig van Beethoven a fost prezentat de către acest cuplu artistic de excepţie dirijorul Thielemann ce a coordonat admirabil orchestra şi solistul Bronfmann ce a realizat o interpretare unică, solidă şi totdată creativă a acestui mult cunoscut opus.

Maiestuozitatea şi totdată sensibilitatea acestui artist au ieţit în evidenţă cu precădere în prima parte ce mi a dat impresia de o defilare în universul plin de idei şi sentimente ce caracterizează mişcarea Sturm und Drang.

Mişcarea a doua  o superbă şi neîntreruptă cantilenă desfăţurată după o cadenţă originală, plină de spectaculozitate dar şi impregnată detrări romantice asumate de către acest stilat ţi experimentat pianist.Mărturisirea de credinţă ce reprezintă una dintre cele mai frumoase şi expresive părţi lente scrise vreodată de Beethoven a fost se pare, asemeni unui arc de timp trransmisă  de către genialul compozotor acestui pianist extrem de dotat.

Pianistul a dat glas atât de firesc şi de ingenuu liniilor melodice ca într un final şi a păstrat caracterul. în pofida unor episoade răyleţe cu pronunţat caracter quasi improvizatoric.

Rondo ul final a avut darul de ainsera o melodie pe atît de simplă şi uşor de folosit, de fredonat înmulte variaţiuni agogice, ritmice , modulatorii şi timbrale. Cupletele au adus acea nuanţă de prospeţime ăn care materialul sonor a avut darul de a rrepira şi totdată de a i se da solistului capacitatea de a se etala.

Mini cadenţele ce au făcut trecerile spre alte yone depărtate modulaţional La bemol major, Fa Major, Si bemol Major, Sol Major etc au avut acelaşi efect ca şi scriitura de fugatto din prima treimea celei de a doua pşrţi a Dezvoltării.

Repriza acestei forme de rondo sonată atipice a constituit un alt prilej de admiraţie faţă de acest virtuoy al pianului, aulat dar şi recunoscut pe toate sălile de concert ale lumii. Coda acestui concert a fost realizată într o perfecţiune şi vivacitate a ritmului demnă de statutul de super star şi specialist al muzicii lui Beethoven.

Ovaţiile prelungite şi chemările repetate la rampă au încununat prestaţia.

In partea a doua, Simfonai a 6 a de Bruckner a avut o tălmăcire profundă şi specifică acestui compozitor auto didact ce s a impus în istoria muzicii prin caracterul său singular, ascetic şi totdată vizionar.

În concluzie, reîntâlnirea cu muzicienii germani ai Capelei de la Dresda a constituit un prilej de autentică sărbătoare!

Sursa foto ro.wikipedia.org