Criteriul National

Solistul David Grimal şi orchestra Les Dissonances au interpretat duminică,de la ora 16:30 , la Atheneul Român  lucrări de Debussy, Enescu şi Beethoven.

Violonistul David Grimal este unul dintre acei artişti care dovedesc că înţeleg importanţa artei şi muzicii în societate. Acest lucru porneşte de la modalitatea în care interpretul se raportează la partitură şi continuă cu modul în care el se integrează în ansamblu. Născut în 1973, David a început să cânte de la 5 ani de zile. Cursurile de măiestrie la care a participat cu nume sonore ca Isac Stern şi Shlomo Mintz i -au deschis perspective. Orchestra Les Dissonances are un variabil de interpreţi ce reuneşte atât muzicieni consacraţi cât şi tineri artişti.Totodată ei execută lucrări din repertoriul simfonic fără dirijor, cu o largă libertate de interpretare.

Prima lucrare a fost lucrarea lui Claude Debussy Marea- trei schiţe simfonice.Ideea de a surprinde în sunete propriile impresii asupra infinitelor transformări asupra mării, după modelul pictorilor impresionişti l- a pasionat pe Claude Debussy ce a terminat acest opus în anul 1905, anul în care va avea loc şi prima audiţie, în cadrul Concertelor Lamoreux.

Prima secţiune este intitulată Din zori până amiază. Pe lângă tenta descriptivă are acea capacitate de a se desfășura lent, cu acele pete de culoare şi intonaţii pentatonice. Instrumentele solistice , cele de suflat de lemn vor crea acel minunat cadru, în care intervenţiile viorii soliste vor anticipa acea explozie plenară, solară a instrumentelor de alamă.

Jocul valurilor cea de a doua secţiune va fi iniţiat de tema violoncelelor. Acest deosebit moment se va datora folosirii timbrurilor luxuriante cît şi variatelor ritmuri. Demne de a fi remarcate au fost acele varieri de intensități atât de admirabil reliefate de orchestra Les Dissonances condusă…fără dirijor.

Dialogul vântului cu marea este ilustrarea din punct de vedere muzical a unei idei cu catacter programatic. Confruntarea directă dintre forţele naturii va cunoaşte episoade şi registre cu idei transpuse muzical. Inserturile unor ritmuri aluzive de vals vor crea acel palier de senzaţii a acestei lumi misterioase ce are forţa de a se inventa din nimic şi tot aşa de a se descompune.

Marea este admirabil ilustrată sonor. Vuietul ei teribil, cu vântul de la adieri fine ce trece la acele rafale distrugătoare sunt redate exemplar în această lucrare impresionistă. Orchestra a funcţionat asemeni unui organism viu ce trăieşte prin muzica evocată.Ca părere proprie pot afirma sincer şi deschis că acest ansamblu nu este rodul vreunui experiment inedit ci reprezintă o formaţie plină de valori ce trăieşte cu şi prin muzică,dând sens materialului sonor și totodată acordându-i atenția și respectul cuvenit maestrului David Grimal.

A urmat Capriciul român pemntru vioară şi orchestră de George Enescu. Acest opus a fost readaptat şi orchestrat de compozitorul Cornel Ţăranu, după schiţele maestrului George Enescu.

Prima interpretare şi meritul de a fi descoperit acest opus concertant dedicat viorii îi aparţine violonistului român Sherban Lupu.

După opinia maestrului Cornel Ţăranu, această lucrare este o suită variaţională în patru părţi.Această lucrare concepută în caracter popular românesc este un dialog perpetuu dintre solist şi orchestră, de fapt ideea de bază , ceea ce trimite cu gândul după audierea acestui inspirat opus este proiecţia unui ţigan lăutar şi acompaniamentul tarafului său.

Execuţia şi viziunea interpretativă a fost una de a dreptul antologică, sublimă, rafinată şi plină de versatilitate respectând acel ethos enescian. Am remarcat virtuozitatea violonistului cât şi acea sensibilitate în emiterea , cu ajutorul inflexiunilor specifice acelui bocet tipic românesc în partea lentă cât şi introducerea din partea a IV a.

Atmosfera dominantă a Capriciului românesc rămâne una gravă, ca o jelanie ce e provocată de luciditatea cu care Maestrul Enescu priveşte acea ambiguitate a destinului ce este unul misterios.

Prestaţia solistului David Grimal a fost una de excepţie,plin de energie și naturalețe,cu un cult al emiterii sunetului ce țin cont de toți parametrii cunoscuți.

Maniera de a da sens și introduce melomanul în atmosferă a constituit un alt atu.Solistul a avut parte de ovaţiile şi aplauzele publicului.Din postura sa de solist şi de lider al acestui ansamblu, el a coordonat exemplar, fără a fi nevoie de vreun dirijor.

Bisul oferit a fost Sonata I de Cornel Ţăranu, O LUCRARE PLINĂ DE SUBSTANŢĂ ŞI DE VIRTUOZITATE.

După pauză, în calitate de lider,de concert maestru, David Grimal a oferit o versiune plină de farmec şi de strălucire sonoră a Simfoniei a V a de Beethoven, supranumită a Destinului!

Concertul s a terminat în aceeaşi notă sărbătorească iar amintirea, ecourile sale vor dăinui în conştiinţele tuturor celor ce au avut privilegiul de a asculta pe aceşti excepţionali artişti!

Mă consider un om privilegiat deoarece am avut șansa de a- l asculta și lua învațăminte și lecții „live” din punct de vedere muzical și interpretativ, de la acest charismatic muzician-David Grimal.Pot menționa amănuntul că personal este a doua oară când am plăcerea de a-l fi auzit live pe acest muzician francez.

Surse foto www.les-dissonances.eu grandentertainment.ro