Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena este una dintre cele mai însemnate pentru creştini.Numai dacă ne aducem aminte și luăm în considerare faptul că împăratul Constantin i-a eliberat pe creștini de sub prigoana păgână prin Edictul de la Milano (Mediolanum) din 313. Toată activitatea a fost una de protectorat faţă de adevărata religie la care s-a convertit în mod aparte.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare -primul monarh creștin
Împăratul Constantin cel Mare (272-337) a devenit nu doar eliberatorul creştinilor, ci şi protectorul lor. Este consrmnat ca fiind primul împărat creştin din istorie. La îndemnul mamei sale, şi-a luat drept consilieri în treburile imperiale pe unii dintre episcopii vremii, aşezând în funcţii de conducere oameni care credeau în Iisus Hristos.
Convertirea lui Constantin cel Mare s-a petrecut în mod miraculos. Constantin fiind biruit de două ori, era într-o mare mâhnire; dar, făcându-se seară, şi-a ridicat ochii spre cer şi a văzut o scrisoare alcătuită de stele, care închipuia acestea: Cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului tău, şi te voi scoate şi Mă vei preamări. Şi înfricoşându-se, şi-a ridicat ochii spre cer şi a văzut închipuită o cruce de stele ca şi mai înainte şi împrejurul ei aceste cuvinte: „întru acest semn vei birui”.
I s-a arătat în vis Sfânta Cruce a lui Hristos pe cer, sub forma unor stele luminoase şi deasupra ei un înscris în limba latină- „in hoc vinces”-adică „în acest semn vei învinge.”
Împăratul Cerului,Fiul Lui Dumnezeu-Iisus Hristos i-a spus că îl va birui pe împăratul Maxenţiu – care se purta rău cu creştinii – dacă va însemna ostaşii cu acel semn. Când s-a trezit, împăratul a ordonat ca pe coifurile şi pe armele soldaţilor să fie făcut semnul crucii şi monograma lui Iisus Hristos. Cu o armată de 20.000 de soldaţi a învins oastea de 150.000 a lui Maxenţiu.
Printre acțiunile notabile ale lui Constantin cel Mare se numără convocarea primului Sinod Ecumenic. Sinodul s-a petrecut la Niceea, aproape de locul pe care împăratul a ridicat cetatea care îi poartă numele, Constantinopol, în anul 325.
La acest prim sinod care a reunit toţi episcopii creştini ai lumii au participat şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Trimitundei şi Sfântul Atanasie al Alexandriei, care, împreună cu ceilalţi ierarhi populari l-au combătut și l-au pus la punct pe Arie-episcopul eretic care răspândea o învăţătură greşită despre firea lui Hristos. Acolo, la Niceea, sfinţii părinţi au alcătuit prima parte a simbolului de credinţă, prin care mărturisim că Hristos este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut”.
Demn de retinut este faptul că împăratului Constantin i se datorează instituirea prin lege a sărbătorii duminicii ca zi de odihnă în tot imperiul. Tot el a dăruit bisericii casele imperiale de judecată, celebrele basilici de mai târziu şi a scutit biserica de dări.
De asemenea,Constantin le-a restituit averile creştinilor persecutaţi şi a creat cadru legal pentru a fi îngrijiţi bătrânii, orfanii şi săracii, a dat legi care întăreau căsătoria şi pedepseau adulterul şi violul, a interzis practica uciderii copiilor, care era una răspândită printre romanii păgâni în sacrificiile către zei.
Sfântul Constantin este ctitor alături de mama sa-Împărăteasa și Sfânta Elena a mai multor locașuri.Printre ele se numără Biserica Învierii de la Ierusalim (construită în anul 335), dar şi al alte biserici în Ierusalim, Roma, Nicomidia şi Antiohia. S-a botezat la sfârşitul vieţii, la începutul lunii mai, şi a murit de Rusalii, la 22 mai, în acelaşi an, 337, așa cun a rămas consemnat de către biograful Eusebiu de Cezareea, celebrul scriitor bisericesc.
Sfinţii care au analizat viaţa împăratului consideră botezul târziu al lui Constantin drept o dovadă de tact şi înţelepciune, ştiut fiind că botezul curăţă toate păcatele de până atunci, dar este posibil să fi fost şi un act de diplomaţie politică a unui împărat cu vederi şi credinţă creştine într-o lume păgână.
Politica lui religioasă a fost urmată de fiii şi succesorii lui, cu excepţia împăratului Iulian Apostatul (361-363)- nepotul său, care a reintrodus păgânismul pentru o perioadă scurtă, ca religie favorizată în Imperiul Roman, persecutând creştinismul.
În vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395), creştinismul a ajuns din religie tolerată – religio licita, religie de stat, iar Ortodoxia devine confesiunea oficială a Imperiului.
Sfânta Împărăteasa Elena,o mamă model
Mama sa Elena poate fi considerată modelul de mamă care îşi educă fiii în credinţa şi dragostea lui Hristos, călăuzită de puterea crucii. Existenţa crucii a marcat-o şi pe ea, la propriu, ca şi pe fiul ei. Împărăteasa Elena a mers la Ierusalim pe urmele Mântuitorului, pentru a afla unde este crucea pe care a fost răstignit Domnul Hristos. Aflând-o pe Golgota, tot poporul s-a bucurat pentru această aflare a Sfintei Cruci la 14 septembrie 326.De aceea, împărăteasa Elena a ridicat acolo biserică.
Prin râvna şi cu banii ei, Împărăteasa Elena a ridicat multe biserici, iar pe fiul său l-a sfătuit neîncetat să meargă pe calea lui Hristos şi s-a rugat pentru el ca o mamă iubitoare.
În iconografia creștin-ortodoxă, Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena sunt reprezentaţi totdeauna alături de Sfânta Cruce-ca semn al importanţei acesteia în viaţa lor- simbol al jertfei şi al iubirii pentru Mântuitorul Iisus Hristos.
Sursa foto : https:// google.com
Sursa documentare: Vechi predici și Cazanii
Sinteză realizată de Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al ziarului Criteriul Național
