Versurile genialului Mihai Eminescu au făcut obiectul unei noi apariții editoriale.Multe dintre ele au fost scoase , cenzurate multă vreme.De aceea, ediția de colecție „Versuri din manuscrise”, volum îngrijit de Ioana Bot și Cătălin Cioabă sunt bijuterii poate prin simplul fapt că există.
O asemenea inedită apariție editorială a fost marcată așa cum se cuvine de către prestigioasa editură Humanitas ce propune să ascultăm “sunetul secund” al poeziei eminesciene, într-o ediție de colecție: Mihai Eminescu „Versuri din manuscrise”. Un volum de Ioana Bot și Cătălin Cioabă. În premieră, avem posibilitatea de a „asculta” versuri inedite scrise de Mihai Eminescu.
Așa precum se cunoaște, foarte multe dintre versurile eminesciene postume au rămas până acum necunoscute. Și asta fiindcă, pentru editori, efortul uriaș de a pune în ordine complexitatea neobișnuită a manuscriselor lui Eminescu a fost mereu dublat de greutatea de a decide între ceea ce are caracter de provizoriu și definitiv.
Dar provizoriul, la Mihai Eminescu își are desăvârșirea sa, uneori la fel de exemplară ca a formei definitive. A venit astfel vremea să ne dăm seama de acest lucru și să descoperim ceea ce trebuia odată și o dată descoperit: o altă fațetă a poetului Eminescu, un „sunet secund“ al creației sale poetice, ce se face auzit, în chip indubitabil, în versurile lăsate până acum „în penumbra“ tiparului.
Volumul adună multe dintre acele „crâmpeie închegate“, cum le numea marele critic autohton Perpessicius, pe care acesta doar le-a transcris și tipărit în mărunta literă a aparatului critic din ediția de Opere, dar pe care le-a „uitat“ totuși acolo. Readunate cu grijă și puse împreună, ele își regăsesc ceva din rostul lor inițial: acela de a fi poezie.
Ca dovadă în plus, cât și în semn de respect față de munca acestor oameni pasionați, vă prezentăm o poezie din volumul propus de Editura Humanitas.
” CREDEAM IERI CĂ STEAUA-ŢI…
— Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger
Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur
Ce-arunci a lui raze-n o luncă de laur
Cu-al cântului dar
Şi tu interpret-a cereştilor plângeri
Credeam că eşti chipul ce palida stelă
Desemnă pe-o frunte de undă rebelă
Pe valul amar
Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri
Răpit de-a ta voce în rai de misteruri
Şi-aduce aminte că-în cerul deschis
Văzut-a un geniu mânând reveria
Pe-o arpă de aur c-un Ave Maria
Şi-n Tine cunoaşte sublimul său vis.”
(2262, 52–52 v. | 1869 | EdP V, 46 | 215 )
Sursa foto cimec.wordpress.com
