E un joc în viață.
Computerul a furat itemii acestui joc și l-a băgat în casa ta/pe telefonul tău. Cine nu se joacă, se oftică mereu, are fierea neagră, lovește și trăsnește. E un fals. Vorbele lui sunt gargară ieftină. Zice: tot aia e. Cine-l joacă ține minte și oftica și amuzamentul. E curajos și are ficatul vesel. Nu i-a mers sau a câștigat – nu devine dictator, se tot întreabă ce-a fost în capul lui când a mizat.
Ș-o ia de la capăt. Pentru a nu se lăsa păgubaș. Pentru că speră să câștige odată ș-odată.
Cred că aici este toată povestea. În creier.
Creierul nostru e născut pentru alegeri. De tot felul. Pentru joc. De toate anvergurile. E destul să vreu să faci alegeri în viață, să te obișnuiești cu alegerile, uite așa îți cultivi sinapsa, ca pe un biceps. Și sinapsa cu drag te duce către și mai multe alegeri. Neuroștiința, of, arată că sinapse de astea faci continuu. Ca niște bătături în palmă.
Ești șoarece. Ce alegi? Să nu te halească pisica, să nu-nghiți otrava, să te-mpreunezi cu șoareci, să n-ajungi experiment.
Ești zmeu. Ce alegi? Să halești oameni, să scuipi foc, să te-mpreunezi cu zmeoaice, să nu te taie paloșul lui Făt Frumos.
Ești bio. Ce alegi? Să înverzești, să te ia cu mătura gunoierul toamna, să ajungi îngrășământ.
Ești dac. Ce alegi? Să umbli cu steagul – lup, să te sinucizi ca să nu te predai dușmanilor, să vorbești latina învingătorilor.
Ești OZN-ist. Ce alegi? Vectori, extratereştri, misiunea: distrugerea planetei.
Ești buricul pământului? Dormi pe Bucegi cu Babele, simți energetica Pământului cu degetul, dai cu apa vie în fundul gurii.
Oricine te crezi poți face orice. Mai ai și alte alegeri. Ieși din bula ta înțepată, alege ca omul: între flori, filme, fete sau băieți, președinți sau cântăreți.
Atât de simplu este să votezi, da, acum pentru Președinte.
Este prezentată povestea asta ca plină de responsabilitate. Îți spun eu, tot timpul, ne place să ne împăunăm, să arătăm noi, oamenii, că suntem diferiți de șoareci, daci sau ozeniști.
Sanchi, demnitate umană, democrație. Sunt cuvinte importante știu, dar dacă sinapsele îți dau error, lasă, nu te ambala.
Emoția e cucoana cea mare a deciziei, suntem pe rețelele de socializare, nu?
Nu-ți bate capul cu vorbele, deci, alege-votează! Alegi-votezi, e ca la taste.
Știi ce este fascinant, nu? Pur și simplu declanșezi bestia din om.
Vezi cum se poartă omul acolo Sus, trimisul tău la Cotroceni.
Alege măcar pentru a admira Bestia, pentru a vedea cum se poartă unde tu ai cocoțat-o.
Să vezi cum a uitat de unde a venit.
Alege pentru a admira omul în toată splendoarea/Puterea lui.
Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis.
Nu-i unul care să nu-și fi dat arama pe față. Pune-l pe om pe scaunul Suprem să vezi cum devine Bestie.
Cum își schimbă caracterul, cum nu-nțelege că n-are dreptate mereu.
Ceaușescu ne termina pe toți, într-un an-doi, max.
Iliescu n-a-nțeles ce-i aia Opoziție și-a construit o Românie strâmbă.
Constantinescu n-a-nțeles ce-i cu el. Ne-a deschis ușa spre ue, nato ș-a fugit.
Băsescu ce-a creat, a distrus.
Iohannis atât a putut să facă.
Tu alege, pune ștampilă, apasă pe taste. Tu ești defect dacă nu urmărești show-ul. Și-n ca orice joc să știi că tu alegi mereu armele cu care câștigi/pierzi, drumul pe unde s-o ia/pe unde ș-o ia Puterea. Eșecul sau forța Puterii ține de tine. Reglează-l din butoane, din ștampilă, din taste. Că de asta ai creier, de asta-i joc. De asta peste 5 ani iese o nouă versiune. Bestia poate fi Îmbunătățită, doar dacă joci jocul.
