Tulburarea borderline se manifesta in general prin fluctuatii de temperament si prin stari intense de agitatie si tensiune. Dorinta unei stari de calm si securitate ii conduce pe cei afectati la strategii pe termen scurt care sa ii ajute sa se relaxeze. Odata gasite cele mai bune metode de calmare, persoanele care sufera de tulburare borderline isi fac un tipar pe care il urmeaza in situatii de criza.
Cele mai comune exemple de comportament de criza sunt cele reprezentate de manifestarile autodistructive. Totul incepe de la taieturi si arsuri, dar se poate ajunge la dependenta de droguri, comportament agresiv in trafic sau mersul pe balustrade si pe elemente de constructie inguste, unde riscul de a cadea in gol este mare.
Comportamentul bolnavului de tulburare borderline
Acest lucru poate duce la dependenta, moment in care persoana in cauza nu mai primeste confort in momentul in care apeleaza la solutia de criza si are nevoie de mai mult. Intrucat efectul auto-vatamarii devine obisnuit in timp, de multe ori este necesar ca persoana sa se taie din ce in ce mai mult sau mai adanc, spre exemplu, pentru a obtine acelasi efect. Formele de auto-vatamare sunt clare, iar sinuciderea nu face parte dintre ele. O tentativa de sinucidere este realizata cu intentia de a pune capat vietii, in timp ce auto-vatamarea serveste la autoreglare si diminuarea tensiunii.
Tensiunea intensa vine cu o reactie dependenta de stres, ceea ce poate duce la perceptia distorsiunii sau chiar a dizolvarii propriului corp. Corpul nu mai simte durere, unii oameni simt ca sunt in ceata, se aude un sunet infundat si uneori nu mai sunt capabili sa se miste sau sa vorbeasca. De asemenea, pot aparea halucinatii optice sau acustice. Pacientii sunt constienti ca aceste voci sau aparitii nu exista in realitate si evita sa spuna strainilor despre asa-numitele „pseudo-halucinatii”.
In plus fata de tensiune, pacientii cu tulburare borderline avansata, de asemenea, experimenteaza emotii aversive intense, cum ar fi vinovatia, rusinea, lesinul si auto-dispretul. Aceasta plaja emotionala influenteaza interactiunea interpersonala si afecteaza relatiile. Fluctuatiile mari ale stimei de sine ingreuneaza o relatie satisfacatoare. Teama de a fi abandonat sau singur este un aspect central al bolii si poate deveni o problema existentiala. Exista adesea o ambivalenta, adica o juxtapunere a dorului de siguranta si afectiune si o frica pronuntata de aceasta apropiere sociala. La randul lor, incertitudinile aparente constante in zona interpersonala conduc la stari de tensiune. In acest fel se mentine un ciclu continuu. Rareori este posibila o intrerupere pentru persoanele afectate.
Tulburarea borderline se caracterizeaza prin impulsivitate si instabilitate. Sentimentele, gandurile si atitudinile se pot schimba intr-un timp foarte scurt. Aceasta tulburare ascunde adesea experiente traumatice in copilaria timpurie.
Pentru a diminua simptomele si pentru a face fata bine acestora, se recomanda ca persoanele care sufera de tulburare borderline sa apeleze la specialisti. Sedintele in grup sau individuale, grupurile de sustinere si prezenta psihoterapeutului in viata bolnavului de tulburare borderline, pot veni ca un ajutor pentru gestionarea corecta a starilor de criza.
