Pe data de 30 iunie 2016, cu ocazia aniversării vârstei de treizeci şi trei de ani, am primit din partea domnului Daniel Hintergraber invitaţia de a colabora cu jurnalul Criteriul Naţional.
A fost pentru mine un prilej de bucurie şi o provocare, pentru că în spatele ecranelor care vor citi aceste rânduri sunt oameni, dispuşi oricând să citească cuvinte pline de viaţă.
Cuvintele vii sunt acele cuvinte pe care, citindu-le un le poţi interpreta din mers. Citindu-le, nu le poţi pierde şirul pentru că ai impresia că ceea ce se spune are importanţă.
În această dilemă m-am aflat de-a lungul celor patru săptămâni trecute de la invitaţia primită: ce cuvinte vii sa aştern pe hârtia cu biţi?
Aş dori să vă întreb, apreciată cititoare şi distins cititor, ce aţi idori să citiţi în ziarul nostru ? Ce v-ar plăcea să găsiţi, ce fel de informaţii vi se par importante pentru formarea unei opinii adecvate asupra vremurilor în care trăim ?
Vă rog să răspundeţi, dacă doriţi să vă implicaţi activ în redactarea articolelor mele, pentru a stabili împreună ce vrem să ştim.
Îmi puteţi trimite răspunsurile dumneavoastră la adresa de email a redacţiei sau în spaţiul pentru comentarii din josul paginii.
Ieri, miercuri 27 iulie, citeam în revista Tendencias 21 următoarea ştire: “Políticos y ecologistas deben hablar un lenguaje común para salvar el planeta” (Politicienii şi ecologiştii trebuie să vorbească o limbă comună pentru a salva planeta).
Mi-a atrás atenţia, încă odată, felul în care este prezentată ştirea.
Am observat că, la majoritatea meselor rotunde, în mai tóate programele de dezbateri sociale şi în aproape toate discuţiile de analiză pe care suntem capabili să le avem noi oamenii, există două poziţii pe care le adoptăm.
Prima dintre ele este cea critică. Aici ne dăm seama de faptul că lucrurile în societate şi în lume în general, funcţionează rău.
În cea de-a doua postură înţelegem că ceva trebuie făcut: “Politicienii trebuie să aplice legea”, “ar trebui să înăsprim pedepsele pentru corupţie”, “sistemul sănătăţii trebuie reformat”, etc.
Ştirea pe care am menţionat-o mai sus nu evită această dublă prezentare. Se subînţelege că planeta o duce rau, din moment ce trebuie salvată, prin urmare sentinţa este corectă: trebuie să se facă ceva.
În acest fel de comunicare lipseşte mai tot timpul acţiunea. Veţi citi zeci, sute de ştiri din care veţi şti că ceva merge rău şi ceva trebuie schimbat, dar mult prea puţine în care să fie prezentate acţiunile concrete.
Se pare că toţi suntem conştienţi de lucrurile pe care ar trebui să le schimbăm, dar nimeni nu face concret lucrurile schimbarii.
Politicienii se întâlnesc la mese de dialog şi stabilesc aceste două aspecte ale realităţii, apoi negociază şi pun în aplicare mecanisme operatoare. Numai că aceste mecanisme, aceşti politicieni şi situaţiile pe care le întreţin, de trafic cu eleméntele planetei, rămân la stadiul de negocieri.
Gândiţi-vă la situaţia pădurilor din România ca exemplu concret relaţionat cu ştirea de mai sus. Ştim că pădurile sunt defrişate, ştim că politicienii fac afaceri şi permit distrugerea. Cu tóate acestea noi rămânem la nivelul de dublă analiză: ceva merge prost; ceva trebuie schimbat.
Când, mişcaţi de ceea ce citim, vom âmpiedica defrişările? Când ne vom strânge cu ajutorul reţelelor sociale, în ograda celui care taie copaci, pentru a-l obliga să-şi înceteze activităţile?
Lipsa acţiunii omului, a masei, adica a ta şi a mea, a fost întotdeauna principala cauză a situaţiei în care noi cei mulţi ne-am găsit de-a lungul istoriei. Am fost conduşi, am fost administraţi, am fost duşi la război, am fost ofensaţi pentru că unii dintre noi au făcut total pentru câteva monede în plus.
Această permisivitate de care ne facem cu toţii vinovaţi duce atât la distrugerea planetei, cât şi la distrugerea spaţiului geografic al unui popor.
Cineva, poate chiar tu cititorule, ar trebui să ceri sprijin pe Facebook, pe G-mail si What.s App, pentru a opri măcelul pădurilor, înveninarea pământului, modificarea animalelor şi amestecul de mizerii pe care îl găsim în alimentaţia noastră.
Producatorii de bani, avarii, mincinosii, hotii, inselatorii, vor prolifera întotdeauna, pentru că ei nu au alte valori în afara de greutatea bancnotelor, conturilor, proprietăţilor, averilor exorbitante.
Pentru ei, tu, cel închis într-o garsonieră, cel care trebuie întreţinut, cel care va cumpăra mereu pentru a trăi, cel care va munci conştient, nu eşti decât o sursă de profit. De aceea nouăzeci la sută din bogăţia planetei este în mâinile a doar zece la sută din populaţie. De aceea oamenii noştri taie păduri, violează legi şi voinţe omeneşti, pentru că si ei vor să fie sus, deasupra, să calce şi ei în picioare pe ceilalţi, care se ocupă cu viaţa de zi cu zi.
Oricine, ca şi mine, poate semnala că ceva merge rău şi oricine poate propune soluţii.
Cine va lua însă iniţiativa şi îi va agita pe oameni pentru a-i trezi din somnul periculos în care dorm, lăsându-şi destinul în mâna celor răi?
Sursa foto : https://www.facebook.com/fabianni.belemuski?fref=ts
Fabianni Belemuski, redactor şi corespondent special din Spania al ziarului Criteriul Naţional
