A trecut la cele veşnice marele om de cultură Augustin Buzura, în vârsta de 78 de ani.In cariera sa a renunţat la profesia de psihiatru şi s-a dedicat literaturii, metodele psihiatrice de cercetare a conștiinței umane se vor regăsi în toate romanele sale.
„Buzura a făcut să nu fie sub comunism o Siberie a spiritului. Romanele lui Buzura au fost citite, căutate, reeditate, consultate în zeci de mii de exemplare pentru că oamenii vedeau acolo că el încearcă să spună adevărul. Un prozator în linia lui Slavici și Rebreanu. Nu avea o frază strălucitoare, ușoară. Era greoaie dar gravă, nu zbura deasupra frazelor limbajul lui, ci căuta ceva în interiorul lucrurilor. Pierderea lui e uriașă pentru literatura noastră”, a spus eruditul Eugen Simion, la Antena 3
Academicianul Augustin Buzura s-a născut în satul Berinţa, în judeţul Maramureş, pe 22 septembrie 1938.A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj în anul 1964, dar a renunţat la profesia de medic psihiatru, dedicându-se literaturii.
A debutat cu volumul de povestiri „Capul Bunei Speranțe” (1963).Este autorul mai multor romane de succes în perioada comunistă, printre care „Absenţii”, „Orgolii”, „Feţele tăcerii”, „Vocile nopţii” și „Refugii”. După 1989, a scris romanele „Recviem pentru nebuni şi bestii” și „Raport asupra singurătăţii”.
Augustin Buzura a condus Institutul Cultural Român în perioada 1990 – 2005, după ce, imediat, după 1989, a fondat organismul precursor al ICR de azi, Fundaţia Culturală Română.
Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din „obsedantul deceniu” având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Tot colectivul redacțional al acestei platformei media își exprimă regretul și adresează condoleanțe familiei îndoliate.
