Orchestra Naţională de Cameră a Republicii Moldova dirijată de Cristian Florea a interpretat sâmbătă 12 Septembrie, la Sala Mică a Palatului lucrări de Warlock, Bartok şi Enescu!
Acest ansamblu a fost înfiinţat în 1988 de către muzicianul Alfred Ghershfeld, iar activitatea pe care o susţine a avut şi are o importanţă pentru viaţa spirituală a capitalei Republicii Moldova. Renumită pentru numeroasele turnee din Occident, din Orientul Apropiat şi Mijlociu, orchestra a fost aplaudată pentru calităţile sale interpretative şi vastul repertoriu abordat. În prezent este condusă de mai mulţi ani, de către dirijorul Cristian Florea.
Primul opus din concert a fost Suita Capriol fiind alcătuită dintr o succesiune de dansuri.Materialul muzical se bazează pe teme extrase dintr o culegere de dansuri rmarcabilă denumită Orchegeographie din anul 1589 atribuită lui Thoinot Arbeau.Totuşi armonizarea şi tratarea materialului este creaţia acestui compozitor englez Peter Warlock ( 1894- 1930 ) . Totuşi armonizarea şi tratarea materialului din punct de vedere muzical este garantată prin semnătura plină de originalitate şi inventivitate ale acestui compozitor englez dispărut din viaţă la numai 36 de ani.. Părţile acestei suite respectă planurile şi denumirile iniţiale Basse Danse,Pavane,Bransles, Pieds en l air, Mattachins.
A doua lucrare a fost lucrarea compozitorului maghiar Bela Bartok ( 1881- 1945) Divertimento pentru orchestră de coarde op 113. Aceasta este ultima sa lucrare înainte de a emigra definitiv în SUA.Compozitorul maghiar a creat acest opus ca urmare a unei comenzi venite din partea lui Paul Sacger, nimeni altul decât dirijorul Orchestrei de Cameră din Basel, susţinător înfocat al muzicii lui Bela Bartok.
Divertimento ul e conceput în tradiţia genului. În această lucrare se foloseşte un limbaj accesibil iar toate cele trei părţi sunt proiectate din punct de vedere arhitectonic în forme cunoscute, tradiţionale.
Acest opus inedit plin de inventivitate este înfăţişat şi după alternanţa părţilor ( repede- lent) asemenea strămoşului său din Baroc, concerto grosso.O altă izbitoare asemănare o va reprezenta atât modelul original de construcţie cât şi dialogul instrumentelor cu valenţe solistice cu grupul ( alternanţa soli cu tutti). Nenumăratele contraste dinamice cât şi elementele pulsatorii sunt specifice stilului bartokian ajuns la o maturitate artistică. Partea mediană este o proiecţie şi chiar o trimitere la anumite evenimente autobiografice. Bartok era realmente îngrozit de perspectiva războiului şi expansiunea Germaniei naziste în Ungaria… Partea a III a Alegretto con moto ma semplice este de fapt o încercare extrem de bine reuşită în care se pot identifica teme preluate şi prelucrate din folclorul românesc şi unguresc, topite cu atâta ştiinţă într un tot cu valoare unitară.Dialogul vocilor se va realiza în diferite registre psiho emoţionale.Intervenţiile viorii şi a cello ului solistice vor anima această desfăşurare extrem de dificilă şi totdată extrem de pregnantă a acestei bijuterii camerale ale secolului al XX lea.Momentul de pizzicato uri a pregătit o codă cu un pregnant caracter triumfal. După o binemeritată pauză, orchestra de cameră din Republica Moldova a prezentat publicului destul de restrâns Octuorul op 7 în Do Major de George Enescu. Având următoarele părţi: Tres modere, Tres fougueux, Lentement, Mouvement de valse bien rythmee. Compus la numai 19 ani acesta reprezintă prima capodoperă din creaţia enesciană, apărutî imediat după Sonata a II a pentru pian şi vioară.Această lucrare ce durează 42 de minute este rodul unui tur de forţă nemaiîntâlnit, puţin abordat în muzica de camerăca şi repertoriu de concert.Muzica se desfăşoară practic fără pauze, configurând un arc cvasi simfonic, ce are la bază o singură formă extinsă de sonată. La mai bine de un secol de la prima audiţie, prin forţa şi deeplinătatea mijloacelor componistico instrumentale inseraate, Octetul reprezintă un punct de referinţă al muzicii secolului al XX lea. Densitatea lucrării, varierea motivelor, prelucrarea lor în fel şi fel de ipostaze sonore , acumulările, diminuările, augmentările, ranversabilitatea sunt tot atâtea motive de atractivitate a acestui opus foarte inspirat ce depăşeşte limita genului cameral. Execuţia extrem de sigură, sincronizată, diferenţiată timbral, sensibilă şi având o paletă de nuanţe destul de amplă au fost caracteristicile acestor membrii ce alcătuiesc Orchestra Naţională de Cameră a Republicii Moldova. De asemenea, varianta extinsă a Octetului a fost exploatată ca necesitate , la nivelul orchestraţiei deoarece ansamblul a numărat 23 de membrii. Acest deziderat este deseori aplicat nu numai de instrumentiştii din Republica Moldova dar şi de nume mai sonore ca cel al violonistului Guidon Kremer, în postura sa de solist şi dirijor al celebrei Kremerata Baltică. Ovaţiile şi aplauzele au avut darul de a mulţumi artiştii!
Sursa foto artinfinit.md
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment