Am avut plăcuta surpriză de a urmări și aprecia o producție cinematografică de excepție. A fost vorba de filmul „Octav”, în regia lui Serge Ioan Celebidachi. Concepută ca o dramă, aceasta spune povestea lui Octav interpretat impecabil, sensibil de către Marcel Iureș.
De la primul cadru, asemănarea izbitoare sau trimiterea la asocierea personalității celui care a fost Sergiu Celibidache, dirijor român celebru, autor al unor inegalabile interpretări dar și teorii (precum fenomenologia sunetelor) este una dintre cele mai reușite.
Ideea centrală a acestui film este retrăirea trecutului, a copilăriei , la vârsta senectuții.De aici rezultă o gamă variată de experiențe, unele dintre ele, marcându-i pentru tot restul vieții dezvoltarea ulterioară psiho-emoțională a protagonistului.
De aceea, drama trebuie înțeleasă ca o pendulare între trecut și prezent,între universul interior plin de sensibilitate și acest fir narativ, foarte bine articulat ce are forța de a emoționa, de a vibra corzile sensibile sufletești.În esență asta vrea să ne transmită acest film, de altfel un film eveniment în cinematografia post-decembristă din România deoarece filmul propus de casa de producție Astra Entertainment este un film de artă.
Serge Ioan Celebidachi ne propune un personaj misterios, Octav, ajuns la bătrânețe, întors acasă după foarte mult timp, din pribegia pariziană. La vârsta de 84 de ani, Octav Petrescu decide să se întoarcă acasă și să recupereze, de la stat, conacul familiei, lucru care se întâmplă, dar după lupte seculare cu un sistem bolnav și parazitat de tot felul de oameni animați de dorința de a avea, de a poseda bunuri.
Pentru orice om, indiferent de naționalitate, întoarcerea acasă este una plină de emoții, amintiri, unele plăcute, altele nu, dar de fiecare dată lacrima apare în colțul ochiului.Octav este chiar un omagiu adus de Serge tatălui său, și, dacă o să fim atenți, vom regăsi în personajul Octav, multe elemente ce ne vor ajuta să-l recunoștem pe marele dirijor Sergiu Celibidache.
„Nu primești în fiecare zi și nu poți pune în fiecare zi pariul ăsta, de a-l întruchipa pe cel mai mare muzician și cel mai mare dirijor de pe planetă. Recunosc, m-a tentat și cred că a ieșit ceva. A fost în regulă”, a spus actorul Marcel Iureș.
De aceea, jocul actoricesc natural, atent studiat îl prezintă pe cel al unui bărbat în vârstă, care se reîntoarce la conacul copilăriei sale aflat undeva în zona rurală a României, cu dorința de a-l vinde. Ajuns aici, după o absență de zeci de ani, o fetiță ce-i pare cunoscută îl poartă într-o călătorie minunată în timp, înapoi la anii copilăriei sale pentru a-l ajuta să-și redescopere bucuria de a trăi.
Un alt personaj la fel de important pentru film, dar și pentru a înțelege mai bine sufletul lui Octav, este prietenul de-o viață al acestuia, Spiridon, sau Spiri, personaj interpretat de un alt monstru sacru al teatrului și filmului românesc- Victor Rebengiuc. Ajuns deja la o maturitate actoricească de invidiat, V. Rebengiuc a acceptat acest rol, chiar el declarând la un moment dat că personajul ”Spiridon a fost o propunere neașteptată” și a fost cucerit de faptul că acest personaj transmite un mesaj foarte important pentru vremurile noastre, acela al prieteniei și al loialității necondiționate, duse dincolo de limitele normalului.
De asemenea, pe parcurs vom afla faptul că Ana este de fapt marea dragoste a copilăriei și a adolescenței personajului nostru. Este unul din elementele marcante, atât în viața lui Octav, dar și în economia filmului, aducând multă lumină asupra caracterului și asupra relaționării lui Octav cu restul lumii.
Cea care îi dă viață acestui mic, dar fermecător personaj este Alessia Tofan, și trebuie să recunosc că rar mi-a fost dat să văd actori-copii atât de naturali și atât de carismatici, precum e tânăra Alessia în pelicula de față.
Dealminteri,chinuit de amintirea mamei și a marii sale iubiri din copilărie, Ana – Octav trăiește acest moment din iadul nostalgiei care nu-i dau pace. Momentele definitorii nu sunt caleidoscopice, iar tocmai acțiunea filmului are meritul de a explica integral acest destin.Substratul filosofic rezidă tocmai din posibilitatea de a schimba ceva, iar Octav capătă o șansă la o viață nouă tocmai pentru că știe să își negocieze ieșirea din lumea cea veche prin intermediul dialogurilor cu Ana.
Dacă aș încerca să rezum, în câteva cuvinte, acest film, aș spune că ”Octav” evocă la cel mai înalt nivel noțiunea de familie, iar definiția loialității într-o prietenie are acel rol-cheie de a impresiona, dar și de a marca, peste timp o valoare precum altruismul celor doi protagoniști.
Producătorul executiv al filmului, Cristina Dobrițoiu preciza cu ceva timp în urmă că pentru filmările peliculei au fost nevoie de aproximativ 32 de zile, mai precis din 21 martie până pe 29 aprilie 2016.Filmările acestea s-au realizat la Câmpulung Muscel, la vila Golescu, în pădurea Călugăreni și la Sărata Monteoru, iar interioarele la studiourile de la Buftea.
Coloana sonoră este un alt element important al filmului, ca un corolar luminos ce îmbracă totul în note calde și este deosebit, asemenea unui parfum pline de esențe tari ce evocă sugestiv trăirile. Compozitorul de renume mondial Vladimir Cosma a ales inspirat oferind o muzică plină de rafinament, ca majoritatea coloanelor sonore precum aceasta.
Cu toate acestea, senzația de tristețe nu poate să vă ocolească. Totuși, filmul merită vizionat și inclus, chiar daca o să vă poarte într-o călătorie plină de nostalgie, în timp, înapoi la anii copilăriei pentru a ajunge cumva la un stadiu de a încerca, prin jocul lui Octav, la o redescoperire a unei ipotetice bucurii…de a trăi.
Trailer-ul oficial :
Sursa foto :https://www.cinemagia.ro
Prezentarea acestui material a fost oferită de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național
