20 iulie, Ziua Sfântului  Ilie, cel care fulgeră şi trăzneşte – Protectorul  Aviatorilor

Dat fiind faptul ca alaltaieri a fost ziua portilor deschise pentru Baza 90 de la Otopeni, iar ieri a fost celebrata Ziua Fortelor Aeriene Romane, acum as vrea  sa leg de acestea si faptul ca azi se sarbatoreste ziua Sfantului Ilie, patronul spiritual şi protectorul  aviatorilor români. Sf.Ilie este celebrat de creştini ca profet, mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă, iar ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, sfântul provoacă tunete şi trăsnete, leagă şi dezleagă ploile şi hotărăşte unde şi când să bată grindina. Biserica Ortodoxă îl cunoaște sub numele de Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul.  De Sfântul Ilie unele femei împart porumb fiert şi farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vară, legate cu lâna roşie. In aceasta zi românii îşi amintesc de sufletele morţilor si dau de pomana. Astfel mi-a venit ideea de a aminti de un erou al cerului care s-a stins din viata tot in luna iulie, chiar cu o saptamana inainte de Ziua Sfantului Ilie si care credea in Dumnezeu si se simtea ocrotit si ajutat de fiecare data, chiar insasi de Sfantul Ilie in bataliile aeriene ce le-a purtat, din timpul  celui  de-al doilea razboi mondial impotriva bolsevicilor atei.

Este vorba de pilotul aviator Horia AGARICI, eroul roman  al Dobrogei,  care a ajuns sa fie cantat la radio in 1941 prin compoziția lui Gherase Dendrino. Melodia se fredona la mai toate carciumile despre  Agarici care „a ieșit la vânătoare, Să vâneze bolșevici”…Faptele sale de vitejie bazate pe un inalt profesionalism si dragoste de tara si de Dumnezeu, au fost puse in slujba Coroanei Regale a Romaniei pe toata durata celui de-al doilea  razboi mondial. Conform traditiei populare romanesti azi vom pomenii de numele si faptele bravului nostrum erou si cavaler al aerului Horia AGARICI .

Sunt oameni care l-au cunoscut personal in perioada razboiului, dar acestia din pacate nu mai sunt azi printre noi. Membrii familiei sale, si in mod special fica acestuia reuseste sa mai  povesteasca cateva din episoadele de vitejie ale bravului nostru erou. Eu imi aduc aminte ca in iunie 1982 cand ma afla in vizita cu tatal meu la un unchi de-al meu din Eforie Sud, auzisem despre un vecin pe nume Agarici, fost pilot. Nu mai stiu cum se adusese vorba despre el, dar candva la un pahar de vorba ii destainuise unchiului meu ( acestia fiind vecini) cum aterizase Agarici intr-un lan de porumb, datorita  gaurilor din rezervor, ce fusesera  facute de gloante. Pilotul aterizase preventiv ca sa nu explodeze avionul si bineinteles sa se salveze. Aterizarea  avusese loc intre doua parcele cultivate cu porumb. Odata oprit, a gasit doua gauri de gloante in rezervoul de benzina. Cum porumb se gasea peste tot, a infundat gaurile cu coceni de porumb, evitand astfel pierderea de combustibil. Apoi a reusit sa intoarca avionul cu niste sateni si sa-l tracteze cu ajutorul a doi boi pana la sosea, de unde a si reusit  sa decoleze si sa ajunga nevatamat la aerodromul de la Mamaia Sat.

O alta poveste interesanta  consta in faptul ca Pilotul Agarici a  avut o problema tehnica in primele zile de razboi impotriva rusilor care veneau sa bombardeze Constanta, iar din aceasta cauza a fost obligat sa se intoarca la baza. Dupa ce avionul sau fusese reparat, s-a dat o noua alarma aeriana, datorita depistarii pe radar a unei noi escadrille sovietice de bombardiere. Cum Agarici era singurul la sol, colegii sai fiind implicati intr-o alta misiune, acesta s-a ridicat de la sol pentru a intampina dusmanul ce urma sa arunce o ploaie de bombe asupra Constantei.  Astfel Agarici a trebuit sa plece intr-o misiune de sacrificiu, fiind singur impotriva unei intregi  escadrille de bombardament si care mai  era insotita si de avioane de vanatoare.

Agarici s-a folosit de aceasta data de faptul ca la acea ora soarele ii oferea adapost. Sovieticii zburau de la nord – est catre Constanta avand soarele din fatza,  oferind lui Agarici un mare avantaj, acela ca zburand cu soarele in spate, rusii nu il puteau observa. Pentru ca pe acestia, sorele fiind din fazta, ii orbea. Astfel Agarici a atacat frontal bombardierele sovietice, doborand peste trei sferturi din ele si alte doua avioane de vanatoare. Se pare ca ar mai fi ramas doar trei bombardiere si un avion de vanatoare, care si acela ramasese fara munitie.  Agarici a observat ca pilotul rus a semnalat cum ca nu ar mai avea munitie si s-a apropiat de acesta, zburand paralel, ocazie cu care la putut privii in carlinga si chiar salutandul. Dupa care l-a escortat in afara spatiului aeriena romanesc.

O alta poveste se lega despre faptul ca jegurile comunisto-NKVD-iste de dupa razboi, l-au arestat pe Agarici si l-au degradat de la capitan la soldat. In plus i-au mai retras toate drepturile ce surveneau de pe urma activitatii sale profesionale, chiar si  mai mult de atat, i-au interzis sa se mai urce vre-odata in avion. Dupa iesirea din inchisoare nu i s-a mai permis sa lucreze nici macar la Tuzla ca mecanic de avion. Fiind tata a trei copii si a fost nevoit sa-si  intretina familia. A lucrat o perioada si ca strungar la ITC, iar seara repara frigidere prin vecini…. Apoi intr-una din zile s-a pomenit cu vizita unui rus care dorea sa-l cunoasca personal si sa-i multumeasca ca nu la doborat in timpul unei situatii defavorabile din timpul unei batalii aeriene. Acesta i-a facut cunoscut lui Agarici ca el este pilotul pe care el il crutzase in acea batalie aeriana de deasupra Constantei, destainuindu-i ca ramasese fara munitie. Stiind ca avionul romanesc urma sa-l dobore si  fiind credincios a strigat la Dumnezeu pentru ajutor.Apoi i-a aparut sfantul Ilie care i-a trimis un inger. Dupa care in secunda urmatoare a aparut avionul romanesc in lateral dreapta,  semnalandu-i ca totul este ok, ca apoi sa-l il escorteze  pentru o perioada de timp. Rusul vazand-ul pe Agarici ca fusese chemat chiar de la munca, avand mainile murdare de vaselina si salopetele de ulei, l-a intrebat ca de ce nu se afla la mansa unui avion sau pe aeroport? Agarici ii povesteste soarta ce o avusese de dupa razboi, la care rusul fiind profound impresionat ii face propunerea de a fi instructor de zbor pentru tinerii piloti de vanatoare din Uniunea Sovietica.  Ocazie cand Agarici a dat dovada, inca odata, de un inalt patriotism si  a refuzat oferta intr-un mod diplomat, pe masura marelui sau character. Astfel ca, rusul a facut la randul sau un gest  uman  si la chemat pe Agarici la prefectura din Constanta unde l-a felicitat in fatza autoritatilor comuniste de atunci pentru demnitatea de care a dat dovada si de cavaleria tipica codului aviatorilor. In acel moment se afla si un anume Zoltan, seful cu propaganda PCR de la Eforie sud care a dispus sa i se repartizeze un apartament in Constanta. Agarici s-a stins din viata o luna mai tarziu, dupa ce auzisem de la unchiul meu din Eforie Sud despre marile sale izbande in razboiul antibolsevic. Mai tarziu aflasem ca a plecat catre inaltul cerului pe data 13.iulie 1982, cu o saptamana inaintea zilei Sfantului Ilie. Unii spun despre aceasta poveste cum ca Sfantul Ilie si-a protejat oamenii sai sfinti, pe rus sa nu fie doborat si oferindu-i escorta o perioada, iar pe cel roman dupa razboi, trimitandu-l pe cel rus sa il ajute la nevoi si la durere.