Rolul de parinte este unul minunat, iar in cele mai multe situatii iubirea purtata copilului este una infinita, dar totodata reprezinta o responsabilitate imensa, care nu se incheie nicidecum odata ce fiul sau fiica trece de varsta majoratului. Iar copilul ramane pentru parinte tot copil toata viata celui care l-a adus pe lume, iar grija purtata acestuia imbraca diverse forme de la o varsta la alta si nu scade in intensitate niciodata. Si relatia dintre copil si parinte trece prin diverse transformari, de la primii ani de viata ai fiului sau fiicei, cand de fapt reprezinta o dependenta totala a celui mic fata de mama si tata, apoi, pe masura ce creste capata noi valente, care difera in functie de educatia, afectiunea, atentia si comunicarea de care are parte in familie.
Si cum nimeni nu s-a nascut parinte si nu exista nicio scoala care sa-i pregateasca pe adulti sa devina cei mai buni parinti, indiferent de buna lor intentie si de dorinta de a oferi ce e mai bun propriului copil, exista frecvente situatii cand lucrurile ajung sa nu mai functioneze bine intr-o familie si intervin dificultati in relatia copil – parinte, uneori cu consecinte grave.
Observarea unor asemenea probleme, cand parintii nu se mai inteleg sau nu isi mai inteleg copiii, cand remarca schimbari in comportamentul lor obisnuit, fie devin mai retrasi, inchisi in sine, fie extrem de vocali si chiar agresivi in limbaj si gesturi, nu trebuie lasate asa, in asteptarea rezolvarii de la sine, pentru ca sigur nu se va intampla acest lucru. Daca nu este identificata cu siguranta cauza acestor probleme sau nu se identifica o rezolvare in sanul familiei, apelarea la un psiholog poate fi o solutie buna pentru un parinte responsabil.
Specialistul, prin metode specifice, va sti cum sa-l determine pe copil sa se deschida si sa spuna ce anume il supara, il sperie sau il opreste sa revina la starea lui normala. Sedintele de terapie vor putea evidentia, treptat, cauzele dezechilibrului emotional al copilului. In functie de decizia psihologului, sedintele se pot realiza cu copilul si parintii impreuna, dar si separat. Dupa fiecare sedinta de terapie la care copilul va participa singur, psihologul ii va informa pe parinti despre evolutia acestuia si le va da sugestii cu privire la modul cum trebuie sa se comporte fata de el, ce anume trebuie schimbat in atitudinea lor, astfel incat, treptat, relatia lor sa devina din nou una armonioasa, iar comunicarea sa fie una reala si sincera, spre binele tuturor celor din familie.
