Bruxelles,
23/03/2016
Vă scriu această scrisoare deschisă la o zi dupa atentatele care au însângerat capitala Belgiei din perspectiva unui civil care a lucrat în calitate de consultant la Kabul (Afganistan) pentru UNDP (românește PNUD- Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare) și care se află, tot din motive profesionale, la Bruxelles, din septembrie 2015.
Imediat dupa atentat am fost sunată la telefon de buna mea colegă de bancă din liceu și facultate, care locuiește la Tel Aviv de mai bine de 30 de ani. Mi-a subliniat faptul că din relatarile turiștilor israelieni care se aflau pe aeroportul Zaventem reiese faptul că autoritățile n-au știut ce să facă în cazul unui atentat terorist de proporții și că haosul care a urmat a fost provocat de panica și lipsa unei strategii pentru situații de criză. Aceasta relatare mi-a adus aminte faptul că, pentru a lucra în Afganistan, am fost nevoită să fac două pregătiri (trainings) axate pe securitate în zone de conflict. Pregătirea a fost urmată de examene pe care trebuia să le trec dacă vroiam să lucrez în Afganistan. Ajunsă la Kabul, am urmat alt curs intensiv numit SSAFE, pregătire pentru situații de criză. Cursul a durat șapte zile, timp în care am învățat cum să dau prim ajutor răniților grav, să supraviețuiesc unui atac terorist, să recunosc tipurile de incendii și să le sting cu mijloace la îndemână, cum să mă comport în timpul unui kidnapping, etc. Motivul pentru care am dat aceste detalii este foarte clar, situația actuală cere ca România să pregatească autoritățile și populația civilă pentru situații de criză. Faptul că știu ce să fac în caz de atac terorist m-a făcut să nu intru în panică ieri la Bruxelles. Nici nu vă dați seama ce mult înseamnă o pregătire adecvata pentru situații de criză.
Punctez câteva elemente pe care le consider absolut necesare:
- Autoritățile trebuie să pregătească planuri cuprinzând măsurile detaliate care trebuie luate în cazul unui atentat terorist multiplu în locuri închise dens populate: aeropoarte, gări, malluri, teatre, săli de spectacole și cinematografe, etc. etc. Același lucru este valabil pentru cutremure, incendii, inundații și alte cazuri de forță majoră. Este vital ca poliția și jandarmeria,unitățile anti-tero, pompierii, medicii de salvare și toți cei implicați imediat în salvarea victimelor să știe exact ce să facă minut după minut. De aceea planurile detaliate pentru fiecare tip de criză și multiple simulări sunt absolut necesare.
- Directorii/managerii locurilor publice menționate mai sus, și nu numai, trebuie să primească training adecvat cu privire la dirijarea unei situații de criză. Acest training ar trebui să devină obligatoriu pentru toți cei care conduc instituții publice și private. Fiecare instituție trebuie să aibă planuri detaliate de acțiune în caz de atac terorist, cutremure, incendii, inundații, calamități.
- Populația civilă trebuie pregătită să facă față unor situații de criză. Oamenii trebuie să știe ce să facă în caz de atac terorist cu arme de foc, explozii de bombe, cutremur, incendiu major, inundații. etc. Asta nu înseamnă a induce un sentiment de panică ci de a da oamenilor siguranța că știu ce sa facă într-un moment de criză. Lucruri simple pot salva viața. Un exemplu: cutremurul din 4 martie 1977 m-a găsit în strada pe mine și pe sora mea. În timp ce mulți
- s-au adăpostit sub clădiri și au murit ca urmare a cărămizilor și bucăților de tencuială căzute, eu am fugit în mijlocul străzii, în spațiu liber, trăgând-o după mine și pe sora mea. Amândouă suntem în viață pentru că am știut unde să ne plasăm în timpul cutremurului.
- Statul român trebuie să colaboreze cu ONU și Israel, care au o mare experiență în prevenirea și gestionarea situațiilor de criză majoră, inclusiv atacuri teroriste . Trebuie să învățăm de la experți cum să gestionăm crizele majore, de orice natură ar fi.
În lumina celor de mai sus, am rugămintea ca toți factorii de decizie din România să ia în considerare propunerile de la punctele 1 la 4.
Mai este încă ceva. Între ianuarie 1990 și decembrie 1991 am fost redactor principal al secției de politică externă a ziarului “Dreptatea” al PNȚCD. Am scris mai mult de 200 de articole în care analizam evenimente internaționale. Experiența mea de analist politic îmi spune ca statul Daesh se află într-o situație de mare criză. Un stat în care omul nu are nicio valoare și care e într-o situație disperată recurge la măsuri disperate. Situația de amenințare va continua iar noi trebuie să fim pregătiți să trăim într-o lume mai puțin sigură, cel puțin pentru o vreme.
Romanii spuneau: Si vis pacem para bellum – „dacă vrei pace pregătește-te de război”- Daesh a declarat deja război Europei. Indiferent ce se decide la nivel de UE, România trebuie să pună la punct strategia, legislația si procedurile de gestionare al actelor teroriste. Rog factorii de conducere ai statului român să ia în considerație propunerile mele și să acționeze în consecință.
Cu deosebită stimă,
Lucia Stefan
NB: Opiniile exprimate mai sus sunt strict personale și nu angajează cu nimic clienții mei din trecut sau prezent. Imaginea mă reprezintă în timpul trainingului SSAFE (Safe and Secure Approaches in Field Environment), Kabul 2013
© Lucia Ștefan
All rights reserved
Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește doamnei Lucia Ștefan pentru disponibilitatea și acceptul de a prelua această impresionantă Scrisoare deschisă adresată autorităților române!
