Profanatorii sacrului
Boboteaza sau Botezul Domnului adună în fiecare an sute de mii de enoriaşi în faţa bisericilor, care se năpustesc unii asupra altora pentru a pune mâna pe o sticluţă cu… agheasmă. Nu cu vitriol.
Indiferent că vorbim despre lăcaşurile de cult de la oraş sau din satele ţării, îmbulzeala este aceeaşi şi cuprinde în ea tineri şi bătrâni, copii şi adulţi, oameni şi animale. O mulţime pestriţă, diformă, care se trezeşte în gerul iernii, mărşăluind către butoaiele cu agheasmă mare, deşi mulţi dintre componenţii ei ar prefera ca recipientele să fie pline cu vin sau cu o ţuică, fie ea şi pufoaică.
Îmbăierea ritualică a Domnului în râul Iordan, sub mâna lui Ioan Botezătorul, moment în care se arată în plenitudinea sa Sfânta Treime, a devenit astăzi un moment în care creştinii confundă semnificaţia sărbătorii cu goana după aur. O gloată nebună, cu mâini imunde, stropeşte totul în jur, calcă în picioare apa revărsată din recipiente, răstigneşte sfinţenia momentului sub privirile pasive ale golanilor care conduc Biserica Ortodoxă Română.
Într-o ţară în care şase gospodării din zece din mediul rural nu au baie în casă(conform datelor culese de Institutul Naţional de Statistică pentru anul 2017 şi publicate în anuarul care a apărut în septembrie 2018), în care majoritatea satelor sunt lipsite de sistem de canalizare, goana după apa de Bobotează pare lipsită de sens şi păcătoasă.
În prima parte a Sfintei Scripturi, se vorbeşte în dese rânduri despre ritualurile de curăţare şi de purificare a credincioşilor, precum şi a preoţilor care slujesc la Sfântul Altar. În zilele noastre, necurăţenia fizică şi morală a pus stăpânire pe credincioşi. Nespălaţii, zoioşii, imunzii acestei lumi îşi introduc mâinile jegoase în butoaiele cu agheasmă pentru că pot, pentru că vor, pentru că nu le pasă, pentru că nimeni nu îi trage de mânecă, pentru că e la modă să te duci de Bobotează la biserica din sat sau din cartier ca să îţi iei sticla sau sticlele cu apa… magică.
După acest moment, mulţi dintre cei de mai sus se îndreaptă către crâşma din sat, unde aruncă pe gât mai multe păhărele cu apă de foc, iar seara se îndreaptă către case unde îşi înjură şi îşi bat consoartele. Apoi, a doua zi, o iau de la capăt cu cheful, pentru că este Sfântul Ion şi fiecare are măcar un Ion, o Ioană, o Oană, o Ionel, un Ionel, un Nelu, o Neluţa, pe care e musai să o sărbătorească şi care e musai să îi cinstească… sau pe care e musai să îi bea. Iar cheful se încheie cu sfintele înjurături şi scatoalce adresate nevestelor, copiilor, părinţilor, etc.
În aceste condiţii, ce prăznuim pe 6 ianuarie?
Sursa foto: https:// google.com
Acest material a fost trimis de către domnul Hristo Botev în exclusivitate pentru platforma online independentă Criteriul Național astăzi 4 Ianuarie 2019. Cu această ocazie îi mulțumim și îl asigurăm de colaborarea viitoare ce se anunță la fel de prolifică, fructuoasă.
