Acest film ”Stan and Ollie” este unul cu valente autobiografice, conceput ca o evocare frumoasa dar și trista despre un mic capitol final din viața legendelor de comedie Stan Laurel și Oliver Hardy. În 1952, la un nivel scăzut profesionist, în afara modei impuse de către Statele Unite, relația lor se afla sub stress-ul imens dar era generata și de nevoia de bani. Astfel, productia BBC evoca un turneu desfasurat in toate orasele importante din Marea Britanie, acolo unde au avut uneori trista constatare ca joaca si pentru audiențe deloc impresionante, generoase.
Actorii britanici Steve Coogan și John C Reilly au redat impresionant, pana la cel mai mic detaliu pe uriasii comici ai inceputului de secol al XX-lea Stan Laurel și Oliver Hardy. Aceste portretizari au fost lucrări cu adevarat detaliate, observate îndeaproape, din cele mai variate unghiuri si problematizari. Una dintre acestea a fost cea a expunerii neconditionate a devotamentului, a dragostei fratesti dintre cei doi, mai ales că Coogan și Reilly au trebuit să reinvie atât personajele de ecran, cât și să producă o interpretare mai subtilă și mai naturală pentru versiunile din afara scenei, cele imaginate de catre regizorul Jon S. Baird.
Este obișnuit ca, la premiera, chiar in UK interesul sa fie unul masiv, unul de care ar fi fost onorati si incantati aproape toti fanii acestui duo de comici. Insa, chiar daca acest film a fost anuntat si mediatizat, multe din locurile cinematografelor din npordul Londrei au fost goale,unii preferand productii holywood-iene cu multe efecte, in detrimentul unei povesti rafinate, sensibile si pline de savoare a acestor doi titani ai comediei secolului trecu.
De aceea, aceasta prezentare nu se doreste a fi una evocatoare si nici tehnica, din moment ce majoritatea criticilor din UK au lăsat a se vorbi despre performanțe care depășesc simpla impersonalizare, ca și cum improvizatia sau mecanismul de împodobire a acestor comici la acest nivel nu a fost deloc ușor sau nu a avut mai nimic de a face cu conceptul clasic a ceea ce reprezinta actoria. Dar acestea sunt, din propriul punct de vedere al specialistilor doar ”mici rautati”, deoarece expresivii actori britanici au dat dovada de o prestatie strălucitoare, care nu poate fi realizata de oricine si oricum, in conditiile in care, din fericire s-au pastrat numeroase marturii in filmoteca ”de aur” a cinematografiei mondiale.
Cu atât mai mult, am remarcat, pe langa expresivitatea, naturaletea acestor actori excepțional de inteligenți si o anumita tehnica superbă a ambilor, care era unul din atributele potrivite ale fostilor monstrii sacri ai ecranului, ce releva tocmai respectul si dragostea lor evidentă față de publicul spectator.
Filmul, in majoritatea cazurilor a fost ilustrat si descris drept „povestea adevărată a celui mai grozav duo de comici de la Hollywood” şi „o istorie emoţionantă a ceea ce va deveni turneul de retragere încărcat de succes al lui Laurel şi Hardy”.(BBC official synoptically review 2018) Deşi epoca de aur a carierei lor a apus, cei doi pornesc într-un turneu prin Marea Britanie şi Irlanda. În ciuda problemelor şi a orarului haotic – cu ajutorul soţiilor lor, Lucille (interpretata de Shirley Henderson) şi Ida (interpretata de Nina Arianda), ce formează ele însele un cuplu formidabil – dragostea lor pentru scenă, dar şi afecţiunea pe care şi-o poartă unul altuia triumfă şi le asigură locul în inimile spectatorilor, care îi adoră.
Cele 129 de minute se concentreaza pe o perioadă extrem de ofertantă din viaţa celor doi actori. Suntem în anul 1953, atunci când cuplul a dispărut din atenţia publicului şi încearcă o revenire cu ajutorul unui turneu în Marea Britanie. Iniţial puţin gustat de public, turneul îi mâhneşte pe Laurel şi Hardy cu multele locuri goale din sălile unde îşi pun în scenă spectacolul. Totusi, nu renunta si fiind si impresariati de catre un viclean si destul de rapace individ, cei doi dau dovada talentului lor prin energia şi prietenia ce îi leagă să treacă peste aceste inconveniente, peste toate aceste dezamăgiri.
În curând li se duce din nou vestea, sălile se umplu, iar turneul devine cu adevărat legendar. Dar problemele nu se opresc aici, deoarece acestea nu lipsesc nici din viaţa actorilor. Cea mai presanta este sănătatea lui Hardy care se va face tot mai şubredă şi va pune în pericol parteneriatul creativ, chiar atunci când cuplul îşi preconiza si pregătea ultimele reprezentatii- ”cântecul de lebădă.”
Personal am avut acea emotie, acea revedere cu unii dintre comicii care m-au delectat , inca din anii mei de adolescenta. Mai mult decat atat, pot afirma cu toata convingerea ca aceasta productie nu este una ”usoara”, iar izul sentimantal si povestea incarcata cu intrigi,sentimente si puncte culminante ce se rezolva totdeauna dau o importanta si ”o greutate” acestei productii.
Chiar daca generatiile mai tinere nu sunt atat de entuziasmate de ceea ce au adus predecesorii filmelor de comedie din zilele noastre, se poate spune ca acest interesant remake , de fapt o poveste a ultimilor ani de viata ai lui Stan Laurel și Oliver Hardy pot sa dea o imagine globala a ceea ce au reprezentat aceste stele ale Hollywood-ului anilor 1950.
Ca si amanunt , pot spune ca există ceva tensiune în acest film, excelent dozata, mai mult decât în majoritatea comediilor duo-ului. Dar Stan & Ollie este de fapt un omagiu – o autentica ridicare a jobenului- care este un gest rafinat, de autentic spirit de gentelman, pentru ceea ce au reprezentat si au dat lumii, acesti indragiti comici americani.
Reprezentanţii BBC Films au declarat, citaţi de Deadline, că producţia filmului a început în cursul anului trecut şi că pregătirile au avut parte de întreaga atenţie a companiei.”Sunt mari şanse ca marile festivaluri să se bată pe premiera mondială a filmului anul viitor (2019), iar Stan & Ollie să fie unul dintre succesele de casă şi critică din acest an.
Va recomand acest film pentru a-l viziona, nu inainte de a evoca una dintre scenele care mi-au ramas practic intiparite in minte si care mi-au trezit sentimente pline de condescenta. De fapt, scena această minunată este practic reiterata si in turneul din UK, numai ca, în aceasta reala, Stan trebuie să-l viziteze Ollie după ce partenerul său mai mare suferă un atac de cord. Este chiar un ecou bizar al schitei celebrelor „vizite la spital” pe care le-au interpretat cu atata frenezie în turneu – și care este, într-adevăr, foarte amuzanta. M-am trezit râzând, aproape la fel ca in tot timpul desfasurarii acestei productii, insa m-am si intristat si am inteles care este de fapt conditia artistului in societatea aceasta de consum, una care nu stie si nu are cum sa rasplateasca pe deplin prestatia plina de pasiune si talent a celui care se produce pe o scena. Ambii actori, ambii bărbați sunt foarte conștienți de acest lyucru, iar capacitatile lor, charisma si evocarea celor doi mari comici a fost invaluita in acel mult dorit si clamat succes si farmec înnebunitor al celor doi, atat în film, cat mai ales în general.
De altfel, pe final tin sa reamintesc faptul ca aceasta productie BBC ar fi putut fi cu ușurință fi catalogata drept una ”cu caracter istoric” sau chiar deprimanta, tinand cont de faptul ca au trecut mai bine de 60 de ani de la trecerea lor din aceasta viata. Insa, filmul regizat de Jon S Baird (Filth) și scris de Jeff Pope (Philomena), Stan & Ollie strălucește cu acel respect și acea veridica afecțiune pentru personajele sale , ilustrand, chiar si in conditii ”razboinice” acea prietenie a lor lungă, pe deplin loială cat și strălucirea lor, a acestor comici nemuritori.
Trailer oficial:
Sursa foto : YouTube
Aceasta prezentare a fost realizata si oferita de catre Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor -sef al platformei online independente Criteriul National
