Din start, iubirea, mândria și respectul resimțite pentru locul său natal, la Ștefan Doroftei Doimăneanu izvorăsc din alegerea pseudonimului său literar. Ce dovadă mai mare a legăturii afective puternice dintre autor și localitatea 2 Mai poate exista dacă nu alegerea pseudonimului Doimăneanu?
Aceste premise decelate din interpretarea semiotică a alegerii sale pentru numele de artist al cuvintelor sunt validate în textul său monografie-declarație de iubire pentru locul obârșiei sale la fiecare pas. Pentru că, în definitiv, o monografie, dincolo de caracterul său științific și informativ, este o încercare de a fixa în cuvinte scrise și tipărite un anume subiect în memoria cognitivă și mai ales afectivă, în prezent și pentru viitor. Printr-o monografie, mai ales una dedicată unui loc, vedem cu ochii minții o anume temă, prin ochii și sufletul autorului. Și, la fiecare pas, în acest text, 2 Mai este un colț de rai, așa cum sincer și direct își consideră autorul locul unde a văzut lumina zilei.
În primele părți, autorul își urmează conștiincios și informat intenția monografică a textului. Urmând cronologia, Ștefan Doroftei Doimăneanu prezintă de manieră aplicată, dar fără a fi încărcată, istoria întemeierii localității, a evoluției multietnice a locului, a drumului satului prin comunism, a evoluției în perioada post-revoluționară și în contemporaneitate. Dincolo de aspectele dezvoltării relatate din perspectiva istorică, autorul punctează elemente ale vieții culturale și în comunitate, evidențiind caracterul turistic al locului și punctând caracterul boem și idilic al destinației turistice 2 Mai. Acest caracter este conturat de prezența, de-a lungul timpului, a multor personalități din lumea cultural-artistică românească.
Și dacă lectorul curios a fost introdus în prima parte în magia locului în manieră monografic-științifică, în mod riguros, în a doua parte literarul şi confesiunea personală împing nonliterarul către margine, emoțiile și sentimentele autorului relative la acest spațiu irumpând din relatarea sa
directă și subiectivă. 2 Mai este un colț de rai pentru autor, este martorul copilăriei sale și al celor mai intense și sfâșietoare emoții sufletești, după cum însuși autorul punctează. El vine să confirme celebrul vers blagian care spune că ,,veșnicia s-a născut la sat”. Și nu doar atât. Cititorul va observa cu ușurință că pentru Ștefan Doroftei Doimăneanu veșnicia sa personală este satul 2 Mai. Din cuvintele care depășesc melancolia după vârsta de aur a copilăriei apare înfățișată lectorului o altă lume.
Povestirile din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat vin să aducă o dinamică vie spiritului volumului. Dacă din confesiunile directe despre 2 Mai, cu aspect de filă de jurnal personal, pot fi sesizate cu ușurință note lirice, de meditații personale și emoții, povestirile vin să completeze imaginea idilică a satului. Relatări din copilăria autorului, întâmplări și evenimente din viața
adultului, importante pentru el, toate sunt povestite relativ la sat. Pentru că, așa cum este bine cunoscut, conexiunea afectivă a unui om cu un loc se formează prin intermediul amintirilor asociate cu acesta. Iar amintirile sunt gusturi, mirosuri, culori, oameni întâlniți, emoții trăite acolo, întâmplări. Iar autorul își organizează poveștile alese (pentru că, fără îndoială, are în bagajul memoriei sale mult mai multe decât cele prezentate în text) cronologic, în aceeași notă a continuității. Deși părăsește localitatea la vârsta preadolescenței, el revine aici cu o regularitate fixă. 2 Mai este spațiul în care autorul se simte, fără îndoială, în largul său, acasă fără să-i fie casă permanentă. Colț de rai, spațiul al reflexiei și al reflecției sufletești, 2 Mai este decor deopotrivă cât și personaj principal al gândurilor autorului. Se întoarce la 2 Mai așa cum valul se întoarce la mal. Spațiu conturat și imprimat în minte și în suflet la vârsta copilăriei, devine spațiu al meditației personale la vârsta adultului.
Și dacă partea monografică și proza memorialistică fixează narativ spațiul narativ, autorul revine la această temă și în unele dintre poeziile sale. Spațiu originar și cu valențe paradisiace și în unele dintre creațiile sale lirice, satul 2 Mai este un topos al calmului și al relaxării. Când spațiu dionisiac al petrecerii și al bunei dispoziții, când spațiu al reflecției sufletești, satul este locul unde autorul este clar că se simte cel mai bine cu sine și cu ceilalți. Deoarece, atât în partea strict monografică, cât și în partea confesivă, așa cum este normal, oamenii de aici sunt în plin plan. Veseli, muncitori, primitori, gazde perfecte ei sunt inima acestui loc.
Textul, care combină tipicul unei monografii cu caracter științific cu discursul confesiv și pe alocuri liric, se înfățișează cititorului ca o invitație pentru acesta, pentru omul dornic de liniște, calm și relaxare, dar și de distracție, să descopere și să redescopere, precum autorul, satul 2 Mai ca pe un colţ de rai, de ce nu, pe un picior de plai de unde soarele răsare direct din mare.