Deschid acest editorial amintind de acea veche placă, auzită de atâtea și atâtea ori din gura unora şi a altora …„Am scăpat de „greaua moștenire !”
Dar oare ce urmează?
…
Au trecut atâtea luni şi rezultate spectaculoase nu prea s-au observat! Mai mult decât atât, singurul lucru pe care-l certifică actualul guvern de “tehnocraţi” este această stare de letargie a actualei clase politice din această ţară. Oricum, dacă ne legăm de această filosofică idee cu iz tehnocrat, cu siguranţă vom avea parte de acea putere și” dulceag” miraj al funcţiilor de care majoritatea oamenilor politici se lasă tentați reprezentând pentru dânşii valori absolute…În aceste condiţii, cu mare greutate şi cu o strângere dureroasă de inimă, nu pun la îndoială justificarea şi opţiunea acestora, însă apartenenţa sau non-apartenenţa din punct de vedere politic mi se pare a fi un alt element în care, ca într-un perpetuu joc al măştilor se jonglează cu atâta graţie şi excepţional talent…
Practic în fruntea noastră, în funcţii de conducere avem de a face cu niște domni ce își asumă fel de fel de măsuri, de legi și de proiecte care mai de care mai îndrăzneţe.
Până acum, aţi auzit de vreunul dus până la bun sfârşit?
Mai este cazul să vă dovedesc faptul că o parte din cei care au evoluat pe scena politică au avut evoluții oscilante, lamentabile sau încununate cu fel de fel de întocmiri de dosare, rechizitorii etc?
Acum, după atâta vreme în care mulţi s-au dovedit a fi corupţi prin esență, ajungem să ne trezim din acest somn profund …cu fel de fel de specialiști renumiți, impuși și școlarizați pe la Bruxelles. Sau, măcar o parte din ei!La prima vedere problema pare a fi rezolvată din start din varii motive, deoarece avem cadrul de a realiza acest nou fel de a face politică și de a ne mândri cu guvernul de tehnocraţi care va avea plusuri și minusuri evidente.
Fiind în an electoral, de fapt în pre-campanie,cu bune şi cu rele, partidele din această actuală și originală democraţie consolidată nu prea își mai exercită guvernarea cu responsabilitate şi în interesul alegătorilor înainte de…propriile interese individuale sau de grup.
Dar. să revenim la ideea centrală! Să considerăm la modul utopic că am fi scăpat de partidele politice şi avem nişte capacităţi, nişte adevăraţi funcţionari. Avem astfel un guvern care nu aparţine direct nici unui partid sau coaliţie de partide.Până aici lucrurile par idilice. Nu mai apar întrebări sau suspiciuni despre unul sau altul deoarece există un cabinet plin de membrii ce depind de partidele parlamentare pentru deciziile pe care le iau, pentru că legile şi Constituţia nu se abrogă.Cu alte cuvinte, dacă Guvernul doreşte să impună măsuri economice nepopulare, să zicem, acestea tot trebuie aprobate – sau respinse – de partidele reprezentate în România.
Numai că partidele parlamentare şi clasa politică în ansamblu au ajuns atât de jos încât percepţia publicului ar fi întâmpinată cu un cor de huiduieli şi fluierături, iar asta nu vrea nici unul să-şi asume!
Îmi permit acum să „stric” vraja prezentată şi să vă amintesc de alt aspect! Faptul că miniştrii sunt apolitici nu înseamnă că şi întreaga administraţie publică se depolitizează. Asta este marea problemă a statului român,deoarece fiecare partid care apucă guvernarea împarte funcţii de decizie plătite din bani publici la favoriţii lor,la clienţii politici, majoritatea nişte domni care nu pot supravieţui decât prin metode mai puţin ortodoxe ce fac obiectul cercetărilor ale DNA ce demonstrează cu lux de amănunte şperţuirea fondurilor publice, deoarece altceva nu prea ştiu să facă.
De aceea. în actuala stare de fapt a lucrurilor este foarte dificil de a ne forma o impesie despre o soluţie sau alta.În fine, nu ar trebui să ne lăsăm conduşi de aparenţe!
Ca majoritatea demersurilor politice majore din ultimii douăzeci şi şase de ani si schimbarea se pare că a pornit cu stângul,deoarece totul pare a fi guvernat de legi imperfecte dar mai ales de samavolnicia partidelor politice care nu respectă decât în alocuţiuni şi talk-show -uri principiile democratice consacrate : pluralismul politic, reprezentativitatea, separarea puterilor în stat,voinţa majorităţii şi protecţia minorităţilor,puterea de a impune o voinţă proprie unui grup de persoane care o acceptă,libertatea şi responsabilitatea, dreptate şi egalitate, proprietatea.
Dar, totul pare a avea o rezolvare sau măcar trăim cu această speranţă în mai bine! Cu, sau fără implicarea noastră cele două tabere vor avea ce anume să împartă şi să revendice!
Aşa cum vin păcălelile, tot aşa şi pleacă, dimpreună cu cei care le animă, le însufleţesc şi chiar le regizează! Dar, indiferent de apartenenţa politică sau de independenţa oricui, toţi aceşti politicieni vor ajunge să dea cândva socoteală pentru tot ceea ce au făcut în acel timp dat! Cu o menţiune şi condiţie- sine qva non- nu vor mai avea susţinători, admiratori sau …apărători!
Sursa foto :glasul-hd.ro, plahotniuc.tv, www.cuvantul-ortodox.ro
Prof. Dr. Daniel Mihai, C.N.A Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional
