”Moartea lui Stalin” este un film de comedie, bazată pe evenimentul istoric al secolului al XX-lea. Concepută ca fiind o parodie la dramaticul eveniment al acelei epoci caracterizate ca fiind una dintre cele mai de temut perioade ale dictaturii sovietice, producția britanico-franceză din 2017 este regizată de către Armando Iannucci. Cronicile luptelor de putere sovietice ocazionate de moartea dictatorului Joseph Vissarionovich petrecută în 1953. Filmul se bazează pe romanul grafic cu același nume, tradus din originalul francez La mort de Staline.
Am avut curiozitatea dar și plăcerea de a urmări această inedită, savuroasă dar și extrem de crudă interpretare cinematografică ce ilustrează o posibilă versiune a faptelor, a întâmplărilor ce se leagă de moartea dictatorului Stalin.Starea de spirit a acestor conducători va oscila pe durata filmului.
Moartea lui Stalin reprezintă motivul luptelor pentru accederea la putere, de aceea se poate explica alegerea predilectă a unei palete largi de violențe, a unor scene crude, explicite ce au efecte devastatoare asupra spectatorilor ce sunt contrabalansate de tonul ironic, de caracterele ce ”evoluează” pe parcursul filmului. Virulența de-a dreptul cronică a luptelor pentru a avea puterea deplină la Kremlin atinge cote inimaginabile.
Filmul începe cu imagini sonore de cel mai bun nivel , direct de la Radio Moscova care difuzează o interpretare orchestrală a unuia dintre concertele de pian a lui W. A. Mozart. Odată ce concertul se termină, șeful postului de radio (interpretat de Paddy Considine) este informat că Joseph Stalin (interpretat de Adrian Mcloughlin) vrea o înregistrare pa acestei producții. spectacol. Pentru a realiza acest lucru, șeful postului de radio, cu mari insistențe,amenințări va repeta performanta, mergand chiar la aducerea oamenilor simpli de pe stradă pentru a da senzația de ” în direct”. Acest lucru nu e deloc pe placul pianistei Maria Yudina (interpretată de Olga Kurylenko). Totodată, în disperare de cauză va trebui să apeleze la serviciile unui dirijor care se afla pe lista NKVD -ului și care urma să fie răpit, torturat sau executat de către această poliție politică de-a dreptul opresivă.
Astfel că imediat după moartea liderului sovietic din 1953,primii care sosesc în cabinet vor fi capii NKVD Lavrentiy Beria interpretat exemplar de Simon Russell Beale, care descoperă biletul pianistei Mariei. Dimpreună cu secretarul general adjunct Georgy Malenkov (interpretat de Jeffrey Tambor) vor pune la cale și vor desăvârși multe machiavelisme.
Pe măsură ce Malenkov se panichează, Beria începe să-l îndrume îndeajuns pentru a prelua comanda în absența lui Stalin, sperând să-l folosească pe Malenkov ca pe un păpușar.Nikita Hrușciov (interpretat de Steve Buscemi) sosește, urmat de restul Comitetului, cu excepția ministrului de externe Vyacheslav Molotov (interpretat de Michael Palin), care a fost adăugat, fără să știe, pe una dintre listele inamice ale lui Stalin cu o noapte înainte.
Cele două facțiuni s-au conturat rapid, Beria și Malenkov, iar Hrușciov și ministrul muncii Lazar Kaganovici (interpretat Dermot Crowley),ca ceilalți membri ai comitetului rămânând neutri, dar înclinându-se spre Malenkov, deoarece poziția lui pare a fi cea mai puternică. Beria începe să-și exercite influența, închizând Moscova și eliberează Armata Roșie de toate sarcinile ce privesc securitatea orașului, precum și una dintre cele mai importante lucruri-înlocuirea listelor de inamici al defunctului Stalin cu propriile lor nume,ținte.
Cele două părți se luptă pentru victorii simbolice, cum ar fi controlul asupra copiilor lui Stalin (interpretați de Rupert Friend și Andrea Riseborough), până la confirmarea sfârșitului lui Stalin, depus cu fast . Membrii Comitetului se grăbesc cu disperare înapoi în Moscova, deoarece NKVD-ul răsplătește pe partizanii lui Stalin și îi execută confom ordinelor.
Am rețiunut anumite scene pline de înțelesuri, nefiind departe de realitatea feroce a acelor timpuri, De exemplu,atunci când toată lumea este înfricoșată să profite de orice fel de avantaj, fie că este vorba de a alege persoana potrivită pentru a ucide, fie pentru.. a lua mașina în primul rând în spatele camionului care transportă sicriul lui Stalin, nimeni sau nimic nu pot înlocui simulacrul funeraliilor sau a ședințelor comitetului central.
Chiar dacă nivelul violent al filmului impune o desensibilizare a spectatorului, vă recomand această versiune, această reinterpretare a acestei pagini de istorie deoarece, nimeni sau nimic nu poate altera cursul evenimentelor deja consumate.
Mai mult, detaliile sunt cele acre fac diferența deoarece sunt importante , chiar mai mult decât delicioase, zugrăvind, prin dubla încrucișare a acestor caractere infame, cu simțul și jocul acestor infernali lideri tocmai acel moment, acel tulburat iad, populat de către acești bufoni extrem de vicleni, de periculoși .
”Moartea lui Stalin” a primit în general recenzii pozitive. Site-ul agregator de revizuire Rotten Tomatoes a dat filmului un rating de 97%, cu un scor mediu de 8,3 din 10 prelevat din 60 de recenzii, spunând: „Moartea lui Stalin găsește regizorul / co-scriitorul Arnando Iannucci în formă de rebeliune, pentru a purta un capitol din istorie cu paralele dureroase ale timpului „.
Pe platforma Metacritic, filmul are un scor de 88 din 100, calculat din 13 recenzii critice, ceea ce înseamnă” aplauze universale „. Donald Clarke, a scris recent pentru The Irish Times faptul că filmul „începe într-o stare de panică muritoare și continuă în acest mod spre concluzia inevitabilă…”. În The Guardian, Peter Bradshaw a scris că „frica se ridică ca gazul unui cadavru în strălucirea satirei lui Armando Iannucci”.
Trailer-ul oficial :
Sursa foto : NME.com
Acest material a fost oferit de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național
