Cercetătorii care studiază un mediu unic în lacul Huron din Michigan l-au folosit pentru a privi în mod eficient înapoi la Pământul antic și modul în care schimbarea lungimii zilei ar fi putut afecta primele forme de viață care existau: organisme minuscule numite cianobacterii.
Numite și alge albastre-verzi, cianobacteriile au evoluat cu mai mult de 2,4 miliarde de ani în urmă și produceau oxigen când Pământul era încă destul de inospitalier. Oamenii de știință s-au străduit să explice de ce a durat atât de mult până când nivelurile de oxigen ale Pământului au crescut treptat de-a lungul a aproape 2 miliarde de ani – până acum.
Cianobacteriile nu au o mare reputație în zilele noastre, deoarece sunt asociate cu proliferarea algelor toxice. Dar această bacterie a existat mai mult decât orice altă formă de viață de pe Pământ și a fost prima care a transformat lumina în energie prin fotosinteză – și a eliberat oxigenul ca produs secundar.
Cercetătorii au început să se întrebe cum o lungime de zi în creștere pe Pământul timpuriu ar fi putut permite cianobacteriilor să creeze mai mult oxigen și să ducă la o diversitate a vieții animale.
„Când s-a format sistemul Pământ-Lună, zilele au fost mult mai scurte, posibil chiar mai scurte de șase ore”, a declarat co-autorul studiului Brian Arbic, oceanograf fizic la Universitatea din Michigan. „Ar putea însemna asta că schimbarea lungimii zilei ar fi avut impact asupra fotosintezei de-a lungul istoriei Pământului?”
Când luna a devenit satelitul Pământului, gravitația ei a încetinit viteza de rotație a planetei noastre, ducând la zile mai lungi. Mai multe ore însorite au un efect pozitiv asupra activității fotosintetice a cianobacteriilor. (integral pe CNN)
