Teatrul Bulandra este unul dintre singurele (sau chiar putinele) teatre din Capitala care nu face valva in jurul premierelor sale. La Grande Magia a respectat intru totul acest cod nescris , parca de sine statator, in care toate amanuntele si meticulozitatea au condus spre acest succes. Valoarea piesei este data fara indoiala si de distributia actorilor. De aceea, maretia si valoarea lor personala au asigurat acea satisfactie deplina. Iar, actul artistic si creator a fost apreciat si receptat de catre publicul avid de cultura care a umplut pana la refuz sala. Ca si amanunt, publicul bucurestean este unul fin, care isi rezerva cu mai bine de cinci saptamani biletele la premierele de acest gen.
Ca si iubitori de arta si de frumos, acest obicei de a cunoaste si de a respecta munca artistilor il putem numai aici observa. De aceea se explica de ce multi oameni merg la acest teatru de mai bine de 20 de ani.Piesa este invaluita in acea atmosfera propice, in care domneste o liniste care in alte teatre a cam disparut – o liniste a de care are nevoie atat creatorul cat si distributia de gala a actorilor.
La Grande Magia poate fi considerata o piesa montata in sitlul clasic, elaborata de un reprezentant de vaza al postmodernismului -Eduardo de Filipo.
Recunoastem ca a fost o revelatie faptul ca am urmarit cu atentie , doua seri la rand acelasi spectacol. De aceea, pentru un spectator atent si dornic de nuante aceasta este o poveste ce se insufleteste datorita unor calitati actoricesti remarcabile, dintre care pot aminti nume sonore ca ale domnilor Valeriu Ogasanu si Razvan Vasilescu, neuitand si de prestatia sensibila si expresiva a doamnei Anca Androne.
Totul se proiecteaza, asemeni unui carusel al gandurilor si al emotiilor, in mai multe planuri si secvente ce frizeaza (sau nu) realitatea, mundanul. Replicile vii, antrenante converg spre felul in care există acea capacitate de a stimula creativitatea prin multitudiena de gânduri, care cu alte cuvinte asigura atractivitate acestei piese.
Spectacolul avertizează din start că magia iluziilor poate afecta ființa umană, mai ales cu trecerea timpului și neîmplinirii lor. Acțiunea este derulată abil pe două planuri, magia concretă ca exercițiu , dar și iluzia proprie raportată la realitatea curentă. Într-un hotel de lux de pe riviera italiană, bogatul Calogero și tânăra sa soție Marta -față de care manifestă o continuă gelozie -se întâlnesc cu magicianul Otto Marvuglia. Acesta este un om cu o familie săracă, care va specula deosebit de abil iluziile vândute prin profesia de magician. Totodata va fi cel care va impulsiona si va sprijini fuga Martei (Anca Androne) cu tânărul iubit, Mariano (Vlad Zamfirescu).
Piesa propune confruntarea a două lumi cu eșecul iluziilor legate de realitate sub mai multe aspecte. Acest “fond” dramatic este speculat de Eduardo de Filippo pe acea muchie de cuțit, aflata intre tragic și comic.Dihotomiile incep sa prinda contur, iar acele replici proiecteaza un univers din care ” coșmarul începe încet,dar sigur, spre a lua proporții monstruoase”, căci „așa este dacă vi se pare“.Aflat sub puterea magicianului-șarlatan, stăpân pe arta persuasiunii însoțită cu lipsa de scrupule, Calogero di Spelta suferă o transformare spectaculoasă: soțul gelos, ridicol și ursuz se transformă într-un lunatic cu privire de gheață, prins în mrejele iluziei luate în supradoză, fără rețetă și fără discernământ
Piesa se intinde pe circa 2 ore si jumatate dezvăluind tragismul jocului realitate-iluzie. Iluzia da semne de a fi „salvatoare”, numai in cazul in care autorul -Eduardo de Filippo îl folosește machiavellic speculand un registru inrudit cu…frica de necunoscut, frica de viitor etc
Am remarcat, pe langa jocul actoricesc desavarsit si multe secvențe foarte solicitante, taiate din aerul abstract al ideilor, scene poetice în care se strecoară mereu un umor fin, de calitate.
Cel de-al doilea act a adus si alte scene desprinse dintr-un livresc de demult uitat, dar care fără îndoială proiecteaza cu acea energie caleidoscopica o intreaga gama de emotii, extrem de solicitante și bulversante ce desavarsescda capo al fine aceasta piesa.
La Grande Magia are forta de a purta spectatorul pe aripile gandului, pe deplin iteresat nu atat de idee ci de sensul acesteia. Nu conteaza deloc gelozia sotului sau frumusetea ei, a soţie care sunt în vacanţă pe Riviera italiană, într-un hotel de lux, la malul mării, unde toată lumea îşi petrece vacanţa într-un plictis total. Totul se schimbă odată cu venirea acestui element nou, a acestui magician care, în timpul unui spectacol puţin cam ieşit din comun, ofva determina pe soţie să dispară în urma unui număr de magie deja celebru. Ordinea lumii se da complet peste cap, iar soţul gelos – antieroul nostru – poate să descopere adevărul şi complexitatea eului său interior.
Sursa video : Teatrul Bulandra
Sursa foto : Fulea Dumitru Gabriel, redactor al ziarului Criteriul National
Cronica realizata de catre Fulea Dumitru Gabriel si Daniel Mihai, redactori ai ziarului Criteriul National
