aprilie 06
17:37
2017
A trecut cam multișor de când nu v-am mai scris aici. Dar am stat, am rumegat, am cântărit și am zis că e musai să văz dacă avem conțopiști de soi care să ne combată sau ne luptăm cu morile de vânt ale lui Don Quijote.
Nu… Nici pe departe. Nu ne dorim să fim în pielea personajului respectiv, ci doar să stăm oleacă să observăm evenimentele ce se petrec în interiorul cetății. Iar cetatea vuiește de curvăsăraie, de cozonaci, de lanțuri manelistice, de întâlniri la ceas de seară, de divorțuri și de împăcări.
Zău așa! Zilele trecute, n-avui ce face și la orele prânzului trecute fix, trecui prin centrul urbei cu gândul ascuns să îi verific pe cei de la serviciile publice ca să văd pe ce mai cheltuie ăștia banii contribuabilului, adică leafa ăluia care votează ca un bou din patru în patru ani și pe urmă se întreabă cu cine a votat și de ce a votat cum a votat.
Și, în preumblarea mea prin centru, după ce trecui de Piațeta Decebal, zisei să mă aciuez olecuță prin biroul unei dudui din primărie, care îmi face ochi dulci de prea multă vreme. Tipa, damă bine, cu peste 15 ani de administrație, și care a trecut prin paturile multora, nu și prin al meu.
Zis și făcut. Mă prezentai cu ștaif, la pauza de prânz, îi spusei polițaiului de la poartă că merg la duduia, Ghiță îmi făcu șmecher cu ochiul ca și cum știa că dama mă așteaptă gata să sară în brațele mele, urcai scările și mă înființai în biroul ei. Dădui ușa la o parte, îmi așezai monoclul binișor, îmi ferchezui mustăcioara și favoriții și îi sărutai adânc mâna damei, care mă pofti la o cafeluță îndulcită cu zahăr candel.
Apoi începu să povestească ultimele bârfe din oraș. Cică o altă damă, care se ocupă de hârtiile și de activitatea viceprimarului, s-a îndulcit la cozonacii unuia din politică. Uitând de obligațiile familiale, de copilul de acasă, dama a sărit direct în brațele junelui, nu prim, ci second-hand, de la care primea mesaje ce nu pot fi scrise aici deoarece nu avem o bulină roșie la îndemână.
Numai că nenea Spiridon sau Titircă Inimă Rea, soțul damei, a aflat de aventura ei cu becherul și de mângâierile lascive ale cozonacilor acestuia. Ba chiar a zărit-o pe drum când dama era braț la braț cu junele second-hand și a decis că așa nu se mai poate. Că nu poate rămâne el cu onoarea nereperată și de râsul târgului.
Așa se făcu că descrise pe internet cu lux de amănunte despre relația celor doi. Fiți pe pace! Nu a avut curajul să o facă public, ci doar pe mesaje private adresate actorilor din această tragicomedie de provincie deșănțată. Ba mai mult, s-a adresat șefului de partid, viceprimarului, mă-sii junelui prim cu speranța că relația damei cu junele se va rupe și ea va reveni la el.
Aș, de unde? Când ale tinereții valuri pun stăpânire pe inima și mintea unei dudui, să te ții! Nimeni nu o mai readuce în sânul familiei.
Drept este că mă-sa junelui s-a simțit cu musca…, nu pe căciulă, ci pe căcat, și s-a dus să o vadă pe dama în cauză, pe care a luat-o imediat la întrebări. I-a spus că ea, în calitate de mamă, nu îi mai permite să mângâie cozonacii lui fiu-său, pentru că, vezi Doamne, umflatul are de urmat o carieră politică, pe care a început-o fructuos taman în Consiliul Județean.
Drept urmare, dama a încetat relația cu cozonacul social-democrat, fructul pasiunii nu a dat roadele scontate, iar junele second-hand nu i-a mai răspuns la mesaje, nici măcar cu pulicărelile din scrierile anterioare.
Și uite-așa, ditamai scandalul sexual din buricul târgului a fost stopat din fașă. Urmarea a fost că dama tot nu s-a întors în sânul familiei, a divorțat amiabil de soțul încornorat și și-a luat cu ea fata ca să o crească așa cum crede ea.
Despre junele second-hand ce să vă mai spun? A rămas tot consilier județean, dar cozonacii au început să i se înmoaie, pentru că nu mai are cine să îi mângâie. Degeaba mă-sa face aluat peste aluat, că dintr-un prostovan nu poți scoate prea multe.
Sursa foto : Damian Militaru
Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte domnului Damian Militaru pentru excelentul material oferit în exclusivitate
