Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va cauza pe viitor, periodic multe pierderi. Acestea se vor transpune anual lipsuri în bugetul comunitar, estimate la o cifră aproximativ de până la 11 miliarde de euro. Tot procesul va începe din anul 2021.
De aceea, conform estimărilor comisarului european pentru buget, Günter Oettinger, problema va trebui remediată „printr-o mai bună utilizare a fondurilor, economii la buget şi sporirea contribuţiilor statelor membre”, a declarat acest oficial de la Bruxelles.
Anul acesta bugetul Uniunii Europene însumează 158 de miliarde de euro. Numai că, din momentul în care britanicii vor ieşi din comunitate, bugetul va fi mai sărac cu 17% din încasările totale.
Economiştii dar şi alţi specialişti avertizează cam ceea ce înseamnă. Se poate explica de ce anume ţările care vor adăuga bani la buget îşi vor mări contribuţiile, în cele din urmă. Reducerile în sectoarele fonduri structurale, investiţii sau agricultură vor afecta actualele ţări beneficiare ca Polonia, Cehia, România, Grecia, Ungaria sau Spania.
Cine va oferi cei mai mulţi bani?
Tot acei economişti şi specialişti sunt de părere că vitoarele negocieri din jurul cadrului financiar multianual (CFM) vor deveni după anul 2020 destul de dificile şi de lungă durată. De aceeaşi părere sunt convinşi aproape toţi diplomaţii europeni, întrucât toate ţările membre vor trebui să fie de acord cu punctele stabilite. Pe fondul alegerilor legislative care vor avea loc în toamnă în Germania, discuţia în jurul acestui subiect a început la Berlin.
Cu câteva luni în urmă, şeful diplomaţiei germane Sigmar Gabriel (SPD) a afirmat că Republica Federală va trebui să fie pregătită să contribuie cu mai mulţi bani la bugetul comunitar. Ministrul federal al finanţelor, Wolfgang Schäuble (CDU) este mai degrabă rezervat şi preferă să nu comenteze înaintea începerii negocierilor CFM.
Pentru ţări ca Polonia sau Ungaria, care profită masiv de fondurile europene va fi mai dificil. Una dintre problemele spinoase se concentrează în acelaşi timp cu litigiile cu UE.
Bruxelles-ul se gândeşte deja dacă n-ar trebui să scurteze fondurile alocate acestor state în urma îndoielilor Comisiei Europene privind respectarea statului de drept în Polonia şi Ungaria. La finele lunii mai, ministrul german al economiei, Brigitte Zypries (SPD) a agitat spiritele cu propunerea de suspendare a fondurilor structurale pentru aceste două ţări, ca avertisment. Preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, a respins imediat cererea, însă acum „propunerea ar putea fi luată în calcul”, a constat comisarul Oettinger.
Istoricul nefavorabil are nevoie de…premoniţii?
Reamintesc faptul că tocmai Christine Lagarde, şefa FMI i-a avertizat pe cetăţenii Marii Britanii că această ieşire a ţării lor din UE va avea consecinţe serioase asupra impactului, imaginii sau capitalului economic.
Cu o viziune apocaliptică, aproape sfidătoare domnia sa a comentat acid vis a vis de luarea acestei măsuri urmand sa fie de la „destul de rau” la „foarte, foarte rau”.
Avertismentul sefei FMI a survenit cu cateva zile inainte referendumului pentru iesirea Marii Britanii din UE, care a avut loc pe data de 23 iunie 2016. Lagarde se intalnise cu ministrii de Finante din UE pentru a discuta posibilele consecinte ale unui eventual Brexit, a scris express.co.uk.
„Nu facem acest lucru din ratiuni politice, aceasta nu este misiunea FMI, ci in primul rand pentru ca exista un risc important de revenire a recesiunii si apoi pentru ca nu este o problema interna, ci una internationala„, a declarat Lagarde, conform sursei citate.
Divergentele dintre statele europene pe marginea acestei solutii asubminat credibilitatea si capacitatea Comisiei Europene de a fi in stare sa controleze politicile de schimburi economice ale Uniunii. Acest impas isi are originile dintr-o decizie ciudata luata de Juncker in aceasta vara. In luna iulie, a decis ca aceasta intelegere strategica sa fie adoptata la capatul unui proces mix, ce a presupus ratificarea tratatului de catre toate parlamentele UE. Procedura normala era aceea prin care reprezentantii tarilor membre din Consiliul European ratificau tratatul in Parlamentul European.
Initial, Juncker a vrut sa adopte varianta simpla insa, la numai cateva zile dupa ce a afirmat ca „personal, nici nu imi pasa de deznodamantul discutiilor”, seful Comisiei Europene a facut un pas decisiv in spate.
Ce s-a intamplat atunci? Franta, Germania si Austria au exercitat fel de fel de presiuni asupra lui Juncker, temandu-se de alegerile interne care urmeaza anul viitor. Atitudinea acestor tari a fost amplificata si de undele de soc produse de Brexit. Statele nationale influente din UE nu ar dori sa lase pe seama Comisiei Europene dictarea termenilor unor intelegeri comerciale, ci ar dori sa paseze aceasta responsabilitate guvernelor nationale.
Concluzia nu exista deoarece nesiguranta este opusul a ceea ce europenii au nevoie in aceste momente. Este cel putin dificil sa fie acceptate ca un intreg continent a devenit ostatic din cauza unei ciondaneli interne a conservatorilor britanici care au indemnat populatia sa fie solidara cu aceasta iesire. Iar vastul proces este departe de a fi incheiat, in virtutea faptului ca tot blocul comunitar nu tine exclusiv de dorinta executivului britanic, desi institutiile europene au luat nota de declaratia unilaterala a Londrei cu privire la aceasta.
Sursa foto : www.netfind.com,http://europolitics.com
Sinteză realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al ziarului Criteriul Național
