A cui o fi vina că în România crește numărul de internați la terapie intensivă, în vreme ce infecțiile scad? Evident, a manipulatorilor care în preziua alegerilor fac mai puține teste, deși testarea e unicul instrument de control al epidemiei mai puțin orb – trebuie să testezi ca să izolezi, nu poți izola pe toată lumea. Dacă la Colectiv nu a fost vina lui Bănicioiu și la Piatra Neamț nu a fost vina lui Tătaru (că mai sunt și accidente pe lume), porcăria de a organiza alegeri pe pandemie și în timp ce scazi numărul de testări este pur și simplu penală, și imputabilă PNL, care indiferent ce performanță va avea la alegeri va forma guvernul, ca într-o țară bananieră cotată de Freedom House ca parțial liberă.
Dar ce se va întîmpla cu sănătatea după alegeri, dacă acum vedem așa ceva și dacă publicul nu sancționează o manipulare care afectează direct moartea oamenilor? O privire rapidă prin programele PNL-USR-PLUS, despre care șeful statului ne informează că vin la guvernare (că așa au decis el și serviciile secrete patrimonializate) ne arată cum stau lucrurile. Iar în ultimele două săptămîni, i-am auzit pe Claudiu Năsui și chiar pe Dacian Cioloș spunînd lucruri enorme despre Sănătate. Pe Vlad Voiculescu l-am auzit mai demult și m-am convins că nu are nici o idee (despre intențiile lui bune sau rele nu comentez, că nu știu destule, îl creditez ca fiind bune).
Incompetenții lui Cioloș i-au băgat în cap că nu subfinanțarea e principala problemă a sistemului sanitar, ci organizarea. Claudiu Năsui e principala creație de la care emană diverse aproximări care la o minimă cercetare se dovedesc a fi erori periculoase. El pretinde că are o platformă de open budget care a funcționat din 2014 – la o minimă cercetare vezi că nu e nici un open budget din familia internațională cu acest nume, nici vreo platformă de scrapping care să permită online tracking expenditures pe model estonian sau sloven, cum mi-au promis două guverne că vor face și nu au reușit, ci doar un infografic pentru cine nu folosește Eurostat sau platformele mult mai în detaliu de la Finanțe (și publice). Nici un scrupul în a-l prezenta ca mai mult! Un infografic!
Eurostat a publicat azi datele comparative pe sănătate din România. Statul român alocă cel mai puțin proporțional din buget din EU-28 pentru acest sector (5.6 la o medie de 9.9, bulgarii alocă 7.4). Vorbim de un an cînd PSD începea deja să crească salariile la medici, după minime istorice ale bugetului. În figură vedeți cum asta se reflectă, evident, în cea mai mică cheltuială pe cap de locuitor, ducînd la asistente și tehnicieni ATI care pleacă în Germania (11.5%) alocație bugetară, lăsînd pe Dorel – care nu are unde pleca – să pună prize la Piatra Neamț. 524 de euro pe cap de locuitor față de 4627 în Germania poate explică puțin de ce la ATI în Germania mor din totalul bolnavilor de Corona 23% iar restul se vindecă, în vreme ce în România mor practic TOȚI (astfel că fatalitatea e cea mai rea din Europa).
Să înțelegem de la Năsui, Voiculescu și presa tabloidă că românii sunt cei mai proști organizatori din Europa că nu fac din rahat bici și să soluția e să trimitem arșii și pneumoniile COVID în străinătate, sau să aducem citostatice pentru care de fapt nu avem bani, cheltuind de fiecare dată bugetul pentru mii de oameni pentru unul singur și lăsînd sistemul și mai pauper? Nu știu, or fi românii slabi organizatori în general, dar nu e cam greu să ne dăm seama aici în special, unde nu au ce organiza, fiind masiv subfinanțați? Cine în Europa s-ar descurca mai bine cu așa puțini bani? Cînd vezi cîte infecții avem și cum se descurcă spitalele mai că îmi vine să cred că Arafat, Streinu Cercel și compania sunt niște genii ale organizării – în Franța, care nu stă așa rău ca noi se fac greve ca să oblige statul să dea mai multe resurse. La noi, doctorii ard cu pacienții, dar greve nu fac.
Acum, că USR-PLUS a produs și un program de sănătate trebuie să spun răspicat că programul lor e periculos pentru sănătate, iar în eventualitatea că acesta ar fi un minister cerut de ei riscurile ar fi mai mari decît oricînd în ultimii zece ani pentru sistemul și așa greu pus la încercare. Nu că PNL sunt vreo bucurie- cînd au venit la guvernare s-au repezit imediat să deschidă un canal la bani publici pentru sectorul privat, dar măcar ce au pus pe hîrtie e mai adecvat și mai prudent ca USR. PSD are un program decent – are marele merit că a crescut salariul la doctori, și marea lipsă de merit că a provocat distorsiunea pieței și penurii dramatice prin subvenția lor generală și stupidă pentru medicamente (Ponta). Și PNL e OK, spun că vor crește alocarea bugetară, foarte bine. Imaginație n-au nici unii (e mai ușor să cumperi un spital privat cu totul într-o țară unde multe sunt la limita falimentului decît să construiești unul complet nou, și sunt mai bune spitalele mijlocii decît cele uriașe, trendul s-a inversat de vreo zece ani). Dar să lăsăm asta.
PNL propune ”Dezvoltarea asigurărilor complementare şi suplimentare de sănătate cu creșterea fondurilor private ca sursă alternativă de finanțare”. Ei, dacă e așa,e foarte bine, deși nu se știe ce mai poate face statul în această privință, România e deja lider european cu sisteme medicale paralele finanțate direct de abonați (ca Medlife), unele companii de succes listate la bursă. Problema e cu cei care nu-și pot permite să se aboneze la Medlife. Banii puțini sunt cauza majorității problemelor (adică infecțiile nosocomiale, lipsa de secții ATI, lipsa de personal tehnic de calitate și materiale care să nu ia foc, etc) și ei nu trebuie să fie iarăși întinși și mai subțire, prin împărțire cu sectorul privat.
Că despre asta e vorba. În țara în care cheltuielile private pe sănătate sunt enorme, și cele prin operatori privați, și cele directe (ca automedicația) ce vrem este ca măcar în parte acești bani cheltuiți pe lîngă bugetul public de sănătate să devină parte din el. Acest lucru trebuie însă făcut rezolvînd ce nu a rezolvat PSD, cu tot meritul său de a fi crescut salariile și a fi întrerupt hemoragia dramatică de personal sanitar spre Occident, și anume creînd o bună separație public-privat. Absența ei, ca în cazul recent al doctorului Musta amendat de ANI (bravo, ANI!) duce la profit din conflict de interese și subțiază suplimentar resursele. Nu e vorba de a privi sectorul privat cu suspiciune, ci doar de a-l separa de cel de stat cu desăvîrșire. Și să nu mai privim nici sectorul de stat cu suspiciune: în continuare acolo merg oamenii pentru tot ce e mai grav, și mai ales acolo merge cine nu are bani să meargă în altă parte. Sectorul public din România a luptat eroic cu pandemia, acest lucru trebuie recunoscut. Sectorul privat poate oferi servicii plătite de asigurarea publică oricît, dar numai cu disciplina acelorași prețuri. Mie asiguratorul meu public de sănătate îmi scrie atunci cînd merg la un spital public din Berlin că acoperă doar costurile standard, nu pe cele la prețuri comerciale, pe care marele spital de prestigiu le practică pe scară largă (pentru cine nu e asigurat în Germania). Dacă această disciplină există, nu contează cine e operatorul, public sau privat. Dar regula întîi!
USR vrea însă să liberalizeze sistemul de asigurări de sănătate, să nu mai existe doar CNAS, și evită estimările legate de bani. Asta sună dubios de aproape de ideea lui Băsescu susținută de lobbyul companiilor de asigurări private, și anume să ia acestea în operare o parte din banii publici pentru sănătate.
Pentru asta a căzut guvernul Boc, și e o idee proastă.
Nimeni nu are nimic împotrivă ca asiguratorii privați să strîngă bani suplimentari, totul e să nu căpușeze banii strînși de stat în bugetul de sănătate. CNAS nu o fi cea mai eficientă instituție, de acord, dar cum știu situația din alte țări nici aici nu trebuie exagerat. Nu avem situații ca în Columbia, unde asiguratorul și cînd era privat, și cînd era public scotea din sistem sute de milioane pentru partidele aflate la guvernare, și de altfel s-a văzut acolo că nu forma de proprietate era de vină (au fost întîi privatizați, pe urmă renaționalizați, și tot aia, unde nu există reprezentanți reali ai comunității în consilii de administrație tot nu există responsabilizare). Nici nu mai merg modelele ca în Chile, unde treizeci de ani de liberalism au dus la implozia unei țări cîndva de succes, cu enorme fracturi sociale. Tot ce am copiat noi, pensii private, vouchere în educație și sănătate, etc. a dispărut sau dispare acolo unde a fost inventat.
Populația vrea acces universal și egal pe cît se poate, iar asta presupune alt tip de organizare.
Statul, sigur, trebuie să devină mai bun la menținut standarde, dar aici trebuie bani și reformate partidele, nu statul: cîți au citit studiul echipei Paveliu, singura care au încercat să contruiască un sistem de evaluare a costurilor reale din sănătate, măcar dintre autorii acestor programe pe sănătate, deși a fost făcut în cooperare cu ministerul și cu bani europeni?
Pe scurt, nu aștept mare lucru de la guvernarea PNL-USR-PLUS, acești profitori fără merit ai luptei altora pentru integritate, dar văd cu groază că ar putea fi chiar dăunători sănătății”, spune Mungiu în analiza sa.
