N-ai spune că velocipistul poate scoate ochiul la rugbist. Omul Novak s-a urcat ca scoafa în copacul ministerului și uite-l acum cum cucurigește și ciordește.
Fapte.
Guvernul a refăcut stadionul rugby-ului românesc de la Arcul de Triumf. Motivul? Ro trebuia să organizeze Campionatul European de Fotbal. Stadionul rugbiștilor a fost ales ca ușor de reamenajat și gata-n timp pentru Campionatul din 2020. Cum e și firesc, stadionul nu a fost gata la timp, a fost gata abia după un an.
Bun, nici nu s-a mai ținut Campionatul european, ci s-a ținut pandemia mondială.
Stadionul fu gata după vreun an. În stil ro. În 2021. Serbarea nu putea lipsi! Serbarea s-a făcut cu fast ca la moaștele lui Ștefan cel Mare. Oricum, absurdă. Cum să serbezi-tratezi un eveniment-retard?
A doua zi, văzând frumusețe de stadion, Novak ce-a zis: îmi place stadionul, hai să-l facem Complex și să fie doar al meu. Complex sportiv presupune dotări. Stadionul nu le avea. Novak le-a inventat. Și apoi gata a cotcodăcit că noul Complex e al Ministerului.
Era de peste o sută de ani al Rugby-ului. Ce dacă? Să fie al meu! Al poporului. Tradiția s-a anulat printr-o flegmă de ministru.Din nobil velocipist, Novak devine un tupeiaș de serie, dând drumul în serie enormităților.
Băi, Novake, dă înapoi, ca om, ca om care pedalează, care luptă pentru fiecare centimetru, metru, kilometru. Nu lua acestor suflete nobile tot ce au. Rugbyul trăiește în România ca orice sărac. Cu vise. Cu visuri. Cu zmee. Cu fluturi în stomac. Cu istorie. Ioc bani. Ca și velocipedia asta a ta, Novake! Dă înapoi, nu fura de la rugbiști, fură, bă, de la fotbaliști, dacă tot vrei să furi. Hai, te rog, fură de la fotbaliști.
