Uneori, patrupedul preferat constituia chiar sufletul care veghea la capul unui bătrân singur, împărțea cu el zilele suferinței și ale tristeții și ne înveselea diminețile sau orice alt moment al zilei.
Poate că, dacă oamenii au înțeles cât de puternică și intensă legătura este între ei și câinii lor, o astfel de durere ar deveni mai larg acceptată. Acest lucru ar ajuta foarte mult pe proprietarii de câini să integreze moartea în viața lor și să îi ajute să avanseze.
Ce este mai exact această legătură pe care fac unii dintre noi o au cu prietenii necuvântători?
Pentru început, câinii au trebuit să se adapteze pentru a trăi cu oamenii.Iar acest lucru a fost posibil de-a lungul tuturor perioadelor istorice. Și a făcut-o foarte bine, deoarece este singurul animal care a evoluat în mod specific pentru a fi însoțitorul și prietenul omului. Antropologul Brian Hare a dezvoltat „ipoteze de domesticire” pentru a explica modul în care câinii s-au metamorfozat de la strămoșii lor lupii gri în animalele sociale calificate care acum interacționează cu foarte mult în același fel în care interacționează cu alte persoane. Poate că unul dintre motivele pentru care relațiile noastre cu câinii pot fi chiar mai satisfăcătoare decât relațiile noastre umane este acela că, tocmai câinii ne oferă un astfel de feedback pozitiv necondiționat, necritic. Așa cum o veche pildă spune: „Pot să devin genul de persoana pe care câinele meu crede că deja sunt.”
Acest lucru nu este un accident. Acestea au fost crescute în mod selectiv, prin generații să acorde o atenție la oameni și scanările RMN arată că creierul unui câine răspunde la laudele proprietarilor, la fel de puternic ca atunci când primesc mâncare. Explicația e simplă și logică, deoarece pentru unii câini, lauda este un stimulent chiar mai eficace decât produsele alimentare .Câinii recunosc oamenii și pot învăța să interpreteze stări emoționale umane din expresia facială singuri. Studiile științifice arată cum anume câinii pot înțelege intențiile umane, încearcând să ajute proprietarii lor și chiar să evite persoanele care nu cooperează cu stăpânii lor . Fără a fi deloc surprinzător, oamenii răspund pozitiv la o astfel de afecțiune neîmpărtășită, plină de loialitate. Să nu uitam de faptul că și câinii pot face pe oameni să zâmbească. Proprietarii de câini au un procent mai mare în ceea ce privește măsurile de bunăstare și ei sunt mai fericiți, în medie, decât persoanele care dețin pisici sau animalele de companie.
Atașamentul nostru puternic pentru câini a fost subtil dezvăluit într-un studiu recent al confundării numelui.
” Acest fenomen se întâmplă atunci când apelăm pe cineva cu numele greșit, cum ar fi atunci când părinții solicită în mod greșit unuia dintre copiii lor şi îl confundă cu numele unui frate, apropiat etc . Se dovedește că numele câinelui familiei, de asemenea, devine confundat cu membrii familiei umane, ceea ce indică faptul că numele câinelui este tras din același bazin cognitiv care conține alți membri ai familiei. Curios, același lucru se întâmplă rar cu numele felinelor. Nu-i de mirare că proprietarii de câini le e dor atât de mult când au dispărut.”
Acest lucru este întărit de către Clara White în ultimul studiu intitulat The effects of corpse viewing and corpse condition on vigilance for deceased loved ones publicat recent.
Psihologul Julie Axelrod a subliniat faptul că pierderea unui caine este atat de dureroasă, deoarece proprietarii nu pierd doar animalele de companie. ”Aceasta ar putea însemna pierderea unei surse de iubire necondiționată, un companion care oferă securitate și confort, și poate chiar protejatul care a fost instruit ca un copil. Pierderea unui câine poate de asemenea perturba serios rutina de zi cu zi a oricărui proprietar, mult mai profund sau asemănător ca și atunci când suferim pierderea prietenilor și a rudelor. Pentru proprietarii, programele lor de zi cu zi – chiar și planurile de vacanță gravitează în jurul nevoilor animalelor preferate.”
Deși la nivel rațional cunoaștem faptul că perioada de viață a unui animal de companie este mult mai scurtă decât ce a omului, așteptându-ne ca acesta la un moment dat să dispară din viața noastră, atașamentul și legătura cu animalul sunt atât de profunde la nivel emoțional încât membrii familiei nu concep viața fără prezența acestuia printre ei.
Cu cât animalul este mai evoluat din punct de vedere al dezvoltării comportamentale, emoționale și intelectuale, apropiindu-se de nivelul dezvoltării ființei umane, cu atât dispariția acestuia va avea un impact mai puternic.
Sursa foto http://www.animalzoo.ro/, LumeAnimalelor.ro
Sursa documentare http://www.simplypsychology.org/SRRS.html, https://www.psychologytoday.com/
Sinteză articol realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național
