Singurătatea este starea celui care trăiește singuratic, într-o izolare totală sau parțială. De asemenea poate fi și locul retras pe care majoritatea dintre oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar.Singurătatea este de asemenea una dintre realitățile care sunt la ordinea zilei și au caracter aproape inevitabil. Starea de singurătate definește îngrijorător existența umană la începutul celui de-al XXI-lea secol. De aceea, singurătatea sau izolarea profundă care este urmată de un diagnostic cu o boală serioasă poate determina înrăutățirea galopantă a stării existente.
Singurătatea este o epidemie invizibilă care afectează din ce în ce mai multe persoane pe tot cuprinsul globului pământesc.Fiecare dintre noi se poate simți singur la un moment dat în viață, dar starea de singurătate cronică are un risc serios și toxic asupra sănătății. Noile cercetări de specialitate au arătat că singurătatea și izolarea socială sunt și vor fi la fel de amenințătoare precum problemele legate de obezitate.
Astfel că, pentru anul 2030, în 480 de milioane de gospodării se preconizează că va exista doar un singur suflet în fiecare dintre aceste stabilimente. Acest lucru contrazice din start definirea termenului de „gospodărie”, care se refera la o locuință în care două sau mai multe persoane trăiesc împreună în baza unor venituri comune și care valorifică bunurile obținute prin propria munca.Cele mai multe gospodării- peste 191 de milioane- se află în India. Media pe gospodărie este de 5,3 persoane, potrivit datelor oferite de censusindia.gov.in.
Efectele izolarii sociale sunt la fel de reale ca în cazul setei, foamei și al durerii. Pentru ființele sociale, a fi la marginea cercului social este o poziție destul de nesigură și periculoasă.
Cine sunt izolații?
Surprinzător, datele oferite de către Organizația Mondială a Sănătății certifică faptul că nu doar bătrânii, ci și săracii, persoanele agresate, cei neînțeleși, diferiți sunt singuri, uitați. Cercetările confirmă de asemenea că persoanele care se simt discriminate sunt mai predispuse la a se simți izolate decât cele care nu se simt astfel, chiar dacă nu intră în categoriile mai sus menționate.
Totodată femeile se simt mai singure decât bărbații (chiar dacă barbații necăsătoriți sunt mai singuratici decât femeile cu același statut). Tot în aceste categorii cu risc intră și șomerii și pensionarii care sunt mai retrași decât angajații. Tot acest studiu certifică și faptul că persoanele de culoare sunt mai izolate decât cele albe.
Maladia singurătății
Sentimentul de singurate este unul dintre cele mai nocive și grele sentimente ce poate pune stăpânire pe sufletul omului. Acesta aduce și neîncredere în forțele proprii, în imaginea de sine și poate afeta iremediabil relațiile cu cei din jur tocmai din cauza nevoii forțate de izolare.
Acest sentiment cu adevărat nociv se resimte în primul rând la nivel mental, deoarece apare concepția conform eronată căreia nimeni, inclusiv persoana în cauză nu se poate ridica la nivelul așteptărilor celor din jur. De aceea, sentimentele și gîndurile pozitive ce includ speranța, iubirea și mulțumirea sunt înlocuite treptat cu cele de nemulțumire și de neregăsire a sinelui.
Singurătatea poate fi legată de anumiți factori genetici. Acest lucru îl sugerează un studiu realizat de psihologul american de origine italiană John Cacioppo, la care se mai adaugă unele elemente precum izolarea fizică, divorțul părinților sau chiar al partenerilor, moartea cuiva apropiat sau schimbarea locului de muncă sau a domiciliului.
De asemenea, la toată această panoplie de toxicitate se adaugă, din nefericire și abuzurile fizice și sexuale, discriminările repetate la care iau oamenii parte sau anumite probleme de sănătate încadrate la gradul de handicap. Toate acestea își pot pune amprenta extrem de nociv asupra psihicului, urmând să afecteze imediat și fizicul deoarece persoana în cauză nu mai posedă atenție distributivă și nu mai acordă atenția cuvenită proprii sale imagini.
Singurătatea este de asemenea contagioasă
Nu foarte mulți oameni se pot mândri cu un psihic de fier, intangibili la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Singurătatea Le afectează atât social, emoțional dar și fizic. În momentul identificării unei persoane singuratice, oamenii au tendința, mai ales cei mai slabi din punct de vedere psihic să se identifice cu problemele, să renunțe și automat să se izoleze și să devină singuratici.
Deși este considerată ca fiind o boală a secolului al XXI-lea, se poate trata, iar primul pas spre vindecare îl reprezntă tocmai restabilirea conexiunilor sociale, adoptarea de noi activități în viața socială,pentru a relaționa mai ușor cu o paletă cât mai largă de oameni.
Psihologii și psihiatrii sunt de acord cu faptul că principala cale de vindecare la care cei predispuși la aceeastă maladie o reprezintă relația cu sine însuși, sau cu o persoană conștientă de calitățile celui cu predispoziții izolaționiste.Astfel, pe cale firească, pesoanele în cauză vor fi mult mai motivate și axate pe succes și împlinire.
Dincolo de aspectul umanitar al problemei, se profilează ameninţător un adevărat pericol la adresa sănătăţii publice. Asta pentru că singurătatea nu este un lucru din categoria „neplăcut, dar inofensiv.” Dimpotrivă, este extrem de „ofensivă”, agresivă, vătămătoare sănătăţii umane.
În ultimii ani, conştienţi de amplificarea stării de singurătate la un număr tot mai mare de persoane, oamenii de ştiinţă şi-au îndreptat atenţia spre legătura dintre această situaţie şi starea sănătăţii şi speranţa de viaţă, pe de altă parte.
Se cunoştea de multă vreme faptul că singurătatea are un impact negativ asupra sănătăţii mentale, dar studiile mai recente scot în evidenţă faptul că are efecte nocive şi asupra sănătăţii fizice, demonstrând o dată în plus că legătura este indisolubilă dintre minte şi trup.
Cercetările au fost clare și au fost formulate în ultimele decade. Acestea au condus la concluzii conform cărora izolarea, lipsa interacţiunilor sociale în cantitate şi calitate suficientă favorizează instalarea bolilor şi moartea prematură.
Sursa foto: google.com
Sursa documentare:
1.The Lonely Life : An Autobiography Hardcover – 1962 by Bette Davis
2.Loneliness is not a disease Paperback – 1981 by Tim Timmons
3.Stravynski A, Boyer R. Loneliness in relation to suicide ideation and parasuicide: A population-wide study. Suicide Life Threat Behav. 2001;31:32–40.
4.Young J. Loneliness, depression and cognitive therapy: Theory and application. In: Peplau L, Perlman D, editors. Loneliness: A Sourcebook of Current Theory, Research, and Therapy. New York: John Wiley and Sons; 1982. pp. 379–404.
Sinteza și documentarea au fost realizate de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor șef al platformei media Criteriul Național
