„România e o colonie” – Viziune sau doar un slogan bine ambalat?
Călin Georgescu, nu pierde nicio ocazie să sublinieze cât de „înapoiată” este România. În discursurile sale, își construiește retorica pe ideea că țara noastră ar fi o victimă a marilor puteri occidentale, un spațiu exploatat și manipulat. Într-o notă ironică, ne întrebăm dacă acest „diagnostic” crud despre România reflectă o analiză lucidă sau doar un mod strategic de a flata o anumită parte a electoratului dornică să audă că vina pentru problemele țării vine din exterior.
Georgescu se arată deseori nostalgic după o „viziune” suveranistă, în care România ar trebui să renunțe la influențele occidentale și să își croiască singură drumul. Din păcate, această viziune seamănă mai degrabă cu un drum al incertitudinii economice și politice, pavat cu mesaje anti-NATO și anti-UE. Retorica sa amintește mai mult de epoca unor regimuri autoritare, în care „independența” însemna izolare.
Economia suveranistă – Un model viabil sau o întoarcere în timp?
Planurile lui Călin Georgescu pentru economia României par a fi extrase dintr-un manual prăfuit al extremei drepte. În discursurile sale, acesta propune renunțarea la investițiile străine în favoarea „capitalului național”. Într-un context globalizat, această idee riscă să transforme economia României într-un experiment izolaționist, în care supraviețuirea depinde de resurse interne insuficiente. Ironia este că, sub pretextul protejării intereselor naționale, candidatul ignoră faptul că numeroase sectoare cheie ale economiei depind de parteneriatele internaționale.
Ce s-ar întâmpla dacă Georgescu ar ajunge președinte? E simplu. Am vedea o Românie ruptă de structurile economice europene, prăbușindu-se sub povara unor politici populiste. Retorica anti-occidentală a candidatului merge mână în mână cu o simpatie deschisă pentru Rusia, o țară văzută ca model economic și cultural. Dar să nu uităm: în Rusia, bunăstarea cetățenilor obișnuiți este ultimul punct pe lista de priorități.
Nostalgia pentru trecut – Adevărata față a suveranismului?
Un alt aspect controversat al viziunii lui Georgescu este admirația voalată pentru mișcările de extremă dreaptă din trecut. Discursurile sale au tonalități care trimit cu gândul la retorica legionară, iar sprijinul său pentru idei naționaliste pare să fie mai degrabă o încercare de a resuscita o ideologie perimată decât o soluție reală pentru problemele prezentului. Mesajele sale sunt pigmentate cu o doză sănătoasă de populism, ceea ce ridică întrebarea: este aceasta o soluție sau doar o altă tentativă de a exploata frustrările electoratului?
Un viitor „înapoiat” pentru România?
Dacă retorica lui Georgescu devine realitate, ne putem imagina o Românie izolată, prăbușită economic, cu o populație captivă în propriile granițe și la mila unui sistem incapabil să gestioneze complexitățile lumii moderne. Promisiunile suveraniste și anti-occidentale par mai degrabă o rețetă pentru stagnare decât pentru progres. Sub masca unei Românii „autonome” s-ar ascunde, probabil, o țară condamnată să rămână cu adevărat „înapoiată”.
Așadar, întrebarea rămâne: critica lui Georgescu la adresa României e sinceră sau doar un pretext pentru a ascunde lipsa unei viziuni reale? După toate aparențele, pare să fie un amestec toxic al ambelor.
