Despre Trump s-au spus și s-au scris multe, insa foarte rar cu luciditate si obiectivitate. Majoritatea ziaristilor francezi, a corespondenților in Statele Unite și a experților s-au comportat mai mult ca niște activiști anti-Trump decât ca analiști neutri și lucizi. Nici o președinție nu a stârnit atât de multă pasiune și ură. E si vina lui Trump, bineinteles, prin felul lui de a fi, tweet-urile violente, reactiile, etc… Insa nu-l putem învinui pentru toate minciunile și scenariile grotești de care a fost acuzat. E, intr-adevar, in mare parte responsabil de ceea ce s-a intimplat acum, la sfirsit, mai ales de pierderea majoritatii la Senat. Dar sa nu uitam ca Democratii si presa (in afara lui WSJ) au sustinut practic 4 ani la rind ca a « furat » alegerile din 2016 cu ajutorul rusilor.
Insa ceea ce ma intereseaza mai mult sunt reformele economice si fiscale pe care le-a facut, acel « Tax Cuts and Jobs Act » din 2017, in urma caruia au fost suprimate sute de reglementari economice si ecologice, au fost reduse sau eliminate impozite si taxe (pentru intreprinderi si familii). Reformele – fara echivalent de la perioada lui Reagan incoace – au privilegiat antreprenorii si angajatii lor. Asa cum reformele in favoarea « charter schools » au fost benefice minoritatilor si familiilor modeste.
Rezultatele au fost impresionante, demonstrind ca reformele liberale sunt cele mai bune pentru economie si pentru populatie. In afara faptului ca a obtinut 12 milioane de voturi in plus fata de 2016, rata minoritatilor care l-au votat in noiembrie a fost mult mare decit acum 4 ani. Explicatia e mai ales economica: rata sărăciei a scazut impresionant si fara precedent, iar venitul median în Statele Unite a atins cel mai înalt nivel din ultimii 50 de ani.
La inceputul anului 2020, rata saraciei in rindul minoritatii negre era la nivelul cel mai scazut din ultimii 59 de ani. În trei ani sub Trump, salariul mediu al populatiei afro-americane a crescut mai mult decât în opt ani sub Obama (19%, comparativ cu doar 11%).
