Suntem oameni ocupati. Nu avem timp macar sa ne tragem sufletul . Nu ne putem opri decat cu riscul sa fim lasati pe dinafara. Mai bine sa fiu asa de ocupat, decat sa nu mai fiu deloc; sunt cineva la mine la serviciu… de aceea stau pana la ora 20,00…
Asa se intampla majoritatii oamenilor aflati in perioada activa a vietii !
Dar, Viata, viata lor, unde este ?
Cand isi odihnesc sufletul – conditie esentiala pentru a ramane printre cei care traiesc cu adevarat ?
Aruncati in Prezent ne lasam jefuiti de acesta ca si cum ar dura o vesnicie !
Nu, Prezentul e doar fractiunea de secunda intre inspiratie si respiratie. Trecutul il stim , dar nu vrem sa invatam din el, Prezentul nu-l sesizam , iar Viitorul e necunoscut si ramane o raza de speranta, o iluzie.
Ne risipim timpul cu preocupari care nu conteaza, in loc sa -l dramuim vazand care-i rolul nostru in tot ce ni s-a intamplat si cum putem influienta viitorul , fiind mai exigenti cu noi insine si fara sa ne lasam prada PREZENTULUI.
In acest fel vad eu rolul liberului arbitru al fiecaruia, nu lasarea in voia sortii !
Imprejurarile vremurilor in care traim sunt peste vointa noastra, insa adaptarea la ceea ce impune realitatea din jur, este atributul exclusiv al nostru.
Daca vrem sa ramanem LIBERI, trebuie sa ne construim noi VIATA, pe temeliile Trecutului si cu teluri in viitor!
Voi incheia cu ceva care mi-a fost adus la cunostinta,am filtrat si prin scris ma adresez dumneavoastra cat si redactorului-sef al platformei media independente Criteriului National, tanarul si inimosul Daniel Mihai.
Atunci cand voi gasi cheia de a intelege metafizic franturi de Adevar , exprimate de spirite superioare in cuvinte aparent obisnuite… voi dezvolta. Este o promisiune, credeti-ma pe cuvant!
Am facut-o constant si in toate celellate materiale trimise , iar astazi, mai mult ca niciodata, impins de acea disponibilitate, de acel entuziasm am sa ma opresc la ADEVARUL descifrat in poezia „Criticilor mei ” de Mihai Eminescu.
Ceea ce culeg simturilor celor cinci organe ale trupului , ajunge la MINTE( sediul acesteia fiind in creier) sub forme de imagini( care pot fi usor manipulate de expeditor). Mintea le selecteaza- liberul arbitru fiind prezent de la nastere – si, pe cele care le „valideaza”, le trimite sa bata „la portile gandirii ” pentru a primi „vestmintele vorbirii” ( cuvintele) si astfel sa intre in lume.
Geniul lui Eminescu stia ca izvorul gandului-cel care iese in lume prin cuvant- nu-i mintea , CI SPIRITUL(firea, sufletul) , cel care se manifesta in lumea materiala ca om cu suflet si trup .
Iata de ce mintea ne minte, gandul bun ne ocoleste, fiindca e ca la calculator : ” date gresite in dai, concluzii eronate produce „.
Ma rog adesea : „Da-mi Doamne Gandul bun atunci cand si cat imi trebuie ! ” ( spiritul nostru fiind scanteie divina este izvorul gandului). Multumesc Divinitatii, din toata fiinta mea! Am avut si am parte de ganduri salvatoare, exact atunci cand totul pare fara iesire.
Nu-i om sa nu fie gratificat astfel, fie ca este constient sau nu de aceasta. Faptul ca spune : „Multumesc Doamne !”, arata ca in adancul sufletului stie.
Sursa foto : Oficial Media, Ziarul Lumina,blog.napocaimobiliare.ro
Redacția platformei media Criteriul Național mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest material trimis astăzi 11 Decembrie 2018 în exclusivitate.Totodată,pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent
