Totul despre IMC – cum a ajuns indicele de masă corporală un factor pentru identificarea obezității

La momentul de față, majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu IMC-ul, adică indicele de masă corporală, care este un indicator utilizat pentru a identifica gradul de supraponderbailitate sau obezitate. Însă lucurile nu au stat întotdeauna așa. De fapt, la origine, IMC-ul nu a fost creat pentru a identifica greutatea ideală a unei persoane, ci avea un alt scop.

Conceptul de greutate ideală și indexul utilizat pentru stabilirea acesteia i se datorează lui Adolphe Quetelet. Născut în Belgia în secolul XVIII, el a fost descris ca un „om renascentist” cu preocupări în domeniul artelor și științelor și se spune că vorbea fluent șase limbi.

La început, a fost interesat să se dedice picturii si poeziei, dar a obținut doctoratul în matematică la vârsta de 23 de ani. Interesat de astronomie, el a înființat Observatorul de la Bruxelles și a fost directorul acestuia timp de cincizeci de ani, dar interesul său major a fost statistica.

Poate că, datorită interesului său pentru pictură, Quetelet a devenit deosebit de pasionat de măsurătorile corpului uman. La vremea aceea, matematicianul era cunoscut pentru conceptul  „omului mediu”. Pentru Quetelet, acest om mediu nu era deloc mediocru, ci reprezenta un ideal. El a colectat informații despre înălțimea și greutatea diferitelor populații. Cu toate acestea, nu avea un interes special pentru studiul obezității.

Quetelet a fost primul care a inventat ecuația care se referă la greutatea corporală în raport cu înălțimea unei persoane pentru indicarea obezității, adică ceea ce noi cunoaștem astăzi sub numele de IMC (indicele de masă corporală).

De-a lungul anilor, cercetătorii s-au luptat cu standardizarea măsurării excesului de greutate și a obezității, precum și cu înțelegerea implicațiilor medicale ale obezității. La începutul secolului al XX-lea cântarele au început să fie disponibile pentru uz casnic, iar companiile de asigurări din țările occidentale au început să asocieze greutatea excesivă cu speranța de viață redusă. Cu toate acestea, standardele impuse de companiile de asigurări nu erau exacte, deoarece se bazau pe informații pe care le ofereau clienții lor, iar aceștia de multe ori nu știau cum să se cântărească în mod corect. Astfel, indicele creat de Quetelet a fost uitat pentru o perioadă.

Abia în 1972, cercetătorul Ancel Keys și colegii sai au popularizat folosirea indicelui original al lui Quetelet, susținând că este superior celorlalți indici utilizați la acea vreme, după ce au comparat indicele cu măsurători ale masei adipoase prin calitatea pielii și cu cântărirea subacvatică, prin analiza a peste 7.400 de bărbați sănătoși din cinci țări.

De atunci și până în zilele noastre, indicele de masă corporală (IMC) a devenit indicatorul standard al obezității, deși valorile limită au devenit mai stricte de-a lungul anilor și au dus la creșterea numărului de persoane care au fost etichetate ca obeze, un lucru care nu trebuie să ne mire luând în considerare alimentația omului modern și lipsa activităților fizice regulate.

Este important de menționat că IMC este doar o estimare a cantității de țesut adipos pe care îl avem; nu distinge grăsimea de mușchi și poate fi un indicator inexact în cazul anumitor categorii de persoane, cum ar fi sportivii sau cei care sunt foarte înalți sau foarte scunzi. Un motiv pentru popularitatea sa este că este ușor de utilizat, fiind necesar doar un cântar și un metru pentru măsurat. Însă pentru rezultate detaliate, sunt necesare și alte măsurători în afară de IMC, precum și folosirea altor dispozitive mult mai exacte.